„Ma aprinzi cu atingerea ta
Cand e totul rece in viata mea…”
Bella se aseza pe marginea patului ei. Mâinile ei împreunate strângeau puternic genunchii. Capul era aplecat iar parul ei castaniu curgea ca o cascada, formand un ecran in jurul fetei ei. Ochii ei refuzau sa întâlneasca privirea mea. Puteam sa aud cum inima ei batea mai tare cu fiecare secunda care trecea.
M-am intins si i-am mangaiat cu mana obrazul ei cald. Ea rosi sub atingerea mea rece dar, usor, s-a tras inapoi. Asa de rau o ranisem….
Am îngenuncheat în fata ei, cuprizandu-i bratele cu mainiile mele. Ea a privit în sus, privirea ei intalnindu-o pe-a mea. Ochii ei frumosi, de ciocolata calda, s-au fixat in ai mei. O singura lacrima se prelingea în jos pe obrazul ei si atârna pe barbie, amenintând sa picurare în jos. O alta o urma. Mi-am ridicat degetele tremurând si usor, cuprinzandu-i fata în mâinile mele, i-am sters cu dragoste lacrimile.
Ea si-a închis ochii si ofta. O alta lacrima a cazut. A deschis gura sa vorbeasca, dar nici un sunet nu a iesit. Am asteptat cu rabdare. Respiratia ei se accelera cand si-a deschis din nou ochii.
„Spune ceva, te rog,” am rugat-o. „Eu nu pot suporta tacerea asta.”
O alta lacrima a cazut.
Durerea i-a umplut ochii. „Eu…” a ezitat. „Nu stiu. Nu înteleg.” Ma privea printre genele pline de lacrimi.
„Bella, eu te iubesc. Intotdeauna te-am iubit. Imi pare rau. Eu nu ar fi trebuit…” Vocea mi s-a rupt, emotia blocandu-mi gatul.
Bataile inimii ei s-au intetit si a inceput sa respire mai profund, parand ca lupta pentru fiecare respiratie. Si-a inchis ochii intr-un efort de concentrare. Un fior de durere ii zgudui tot corpul si am cuprins-o mai strans incercand s-o linistesc.
„Edward, eu…”
Mi-am pus mana pe fata ei si am asteptat. Vedeam cum suferinta ei crestea si durerea din pieptul meu ma ucidea. Secundele treceau fara ca ea sa spuna ceva. Fiecare secunda care trecea dubla durerea din piept, amenintandu-ma sa ma inchita cu totul. Nu mai puteam suporta nici macar o secunda in plus.
„Bella, te rog…”
Tic-tac, tic-tac.
Ea se uita lung la perete, evitându-mi privirea. „Eu nu cred… Edward, cred ca este prea târziu.” Si-a lasat capul in jos si corpul i se scutura de suspine. Isi trecu mainile prin par iar degetele ii se incalcira in el.
Nu m-am putut misca. Nu mai puteam respira. In toate aceste luni in care incercasem sa stau departe de ea in care incercasem sa o uit…..nu ma simtisem atat de pierdut ca acum. Bella era viata mea. Ea era aerul meu. Ea era…totul. Fara ea nu mai exista nimic. Eu eram un nimic. Incercasem cu disperare s-o fac sa ma creada ca nu puteam trai fara ea, dar nu reusisem. Stiam ca ea merita pe cineva mai bun decat mine, dar nu mai puteam nega durerea din mine cand ea a soptit cuvintele de respingere. Vroiam, aveam nevoie ca ea sa stie cat de mult o iubeam si ca tot ce ii spusesem cand am plecat nu fusesera decat minciuni. Ma uitam la ea, in imposibilitatea de a vorbi, in imposibilitatea de a putea macar sa formez un gand coerent.
Fusesem slab. Eu nu reusisem s-o protejez. Eu nu reusisem s-o distrug pe Victoria. Eu nu reusisem sa-mi tin promisiunea de a sta departe. Eu esuasem…complet.
M-am asezat, continuand sa ma uit la dragostea mea cum plângea. Creierul meu a încetat sa mai functioneze. Am stiut, o parte mica din mintea mea, stia ca aceasta fusese întotdeauna o posibilitate, dar nu eram pregatit pentru ea.
Atat de rau o ranisem? Dragostea noastra nu mai poatea fi reparata? Parasindu-o nu facusem altceva decat sa o arunc in bratele altuia?
Agonia din mine se transforma in manie. Eram furios pe mine pentru ceea ce facusem. Am provocat atata durere în vietile tuturor celor pe care-i iubeam. O durere enorma imi sfasie inima.
„Bella…” Am început.
Ea si-a ridicat degetul presandu-l usor pe buzele mele. Am tacut imediat. Si-a ridicat capul si m-a privit intens. Incerca sa fie puternica.
„Edward, nu pot. Eu chiar nu pot. Ma doare prea mult. ”
Mi-am coborât capul, dar mâna ei mi-a prins barbia si mi-a ridicat din nou privirea la ea. S-a uitat în ochii mei, cautand iertarea in ei. Vroiam sa pot auzi ce gandeste, vroiam sa stiu ce vazuse in ochii mei.
„Imi pare rau”, a soptit.
Am închis ochii si m-am ridicat. I-am luat mana strangandu-i-o. Nu vroiam sa o las. M-am uitat in ochii ei mai mult decat o facusem pana acum si i-am ridicat mana presand caldura pe fata mea. Mi-am apasat buzele pe degetele ei, presand usor. Au ramas acolo pentru un moment, savurand caldura si parfumul ei de frezie, bucurandu-ma de senzatia minunata pe care mi-o dadea sangele ei ce pulsa pe sub pielea alba, translucida.
Incet, i-am lasat mana si m-am intors spre fereastra.
„Iarta-ma”, am soptit.
Cu o ultima privire, m-am uitat la Bella si am sarit pe fereastra cu durerea urland in mine, amenintandu-ma sa ma distruga definitiv.
Presiunea din mine era prea mare. Mi-am cuprins piepul cu mainile incercand sa ma tin inca impreuna. Simteam cum ma sfasii. Am auzit plansul usor al Bellei si fiecare suspin al ei trimitea un nou val de durere in mine, zdrobandu-mi inima in milioane de bucati.
Ochii mei au strafulgerat deschizandu-se. Gandurile mi-au fost intrerupte de o pasare care venise aproape de mine, uitandu-se fix la mine. M-am uitat in jur. Frunzisul verde parca se inchidea in jurul meu incercand cumva sa ma apere de ploaie. Fara succes. Eram deja ud pana la piele.
Am clipi furios fortandu-mi ochii sa se obijnuiasca cu lumina. Mi-am scuturat capul si m-am intins; dupa atatea luni de inactivitate simteam ca amortisem.
Eram doar usor constient de timpul care trecuse. Dupa ce o pierdusem pe Victoria, mersesem mile si mile, fara sa ma opresc, stiind ce s-ar fi intamplat daca ma opream.
În cele din urma, chinul ma doborase. Ma prabusisem la pamant, ascuns in padurea deasa, tropicala. Mi-am închis ochii si am lasat mizeria din mine sa ma stapaneasca. Luasem decizia de a nu mai lupta niciodata. Nu mai puteam sa lupt. Si nici nu mai vroiam. Mi-am strans genunchii la piept si mi-am lasat mintea libera.
Amintirile mi-au inundat mintea – amintiri cu familia mea, amintiri cu Bella, amintiri din viata mea trecuta. Scene se jucau in fata mea, visele si realitatea imbinandu-se perfect…nu mai stiam care era granita dintre ele. Nu mai puteam sa delimitez…sau nu mai vroiam.
În mintea mea, aceeasi scena se repeta la infinit. Nu mai puteam sta departe de la Bella. Ma întorceam la ea, cersind iertarea, ingenunchind, intr-o rugaciune tacuta de iertare. Si de fiecare data, în milioane de moduri diferite, inima mea era rupta iar…si iar…si iar. Cum de mai asteptam iertarea ei? Eram un egoist sa mai sper la asa ceva. Nu meritam iertarea ei.
Nu, nu, nu!!! Urla vocea din capul meu. Niciodata nu trebuie sa ma intorc! Am facut o promisiune.Trebuie sa ma tin de ea. Tot ce conteaza e protectia si viata Bellei. Nu pot sa-i iau sufletul ca sa o aduc in lumea mea.
Mi-am inchis din nou ochii lasand iluziile si visele sa se intoarca. Doar acolo eram din nou cu ea. Daca asta era singura cale pentru mine de a fi cu ea, atunci o s-o accept cu placere.
Viziunea s-a schimbat.
Bella era in camioneta ei in parcarea scolii. Am stat, în continuare, ca o statuie, privind-o. Ea întoarse capul usor, dar nu m-a vazut..
A scanat parcarea si ochii ei s-au oprit asupra unui baiat. Si a zâmbit. Era asa de frumoasa, un serafim trimis pe pamânt. Fata ei era învaluita de o stralucire pe care nu o mai vazusem de atat de mult timp. Era fericita. A deschis repede usa camionetei parca zburand spre el.
Ajungând pâna la el, si-a înfasurat bratele în jurul gâtului lui si l-a sarutat usor pe buze, cu obrajii rosind si inima batandu-i tare. Ochii ei zîmbeau uitandu-se la el. Nu puteam sa-i vad fata baiatului. Am vazut cum degetele lui ii mangaiau usor obrazul si un geamat usor iesi din pieptul meu; voiam ca degetele MELE sa-i mangaie obrazul; vroiam ca buzele MELE s-o sarute; vroiam ca ea in ochii MEI sa se uite; vroiam ca ea la pieptul MEU sa se cuibareasca.
Gelozia fierbea în mine dandu-mi deja familiala durere de stomac si mi-am scuturat capul fortand imaginea sa iasa din mintea mea. Mi-am apasat tamplele fortandu-mi creierul sa coopereze.
Eram inecat într-o mare de incertitudine. Dorinta de a reveni la Bella crestea cu fiecare clipa. Dar trebuia sa fiu puternic pentru ea. Incercam sa inlatur fiecare gand, fiecare iluzie dar fara sa reusesc. Mintea mea era blocata in aceasta stare, refuzand sa traiasca in afara acestor scenarii.
Mi-am închis ochii din nou, cautand in mintea mea o viziune diferita, ceva care sa-mi usureze putin suferinta.
Bella statea în fata mea. Obrajii ii erau rosii si buzele ei se transfora într-un zîmbet radios cand se uita la mine, prin voalul alb. I-am luat mana, mangaindu-o usor si punandu-i inelul subtire din aur pe degetul ei delicat. O lacrima se prelinse în jos pe obrazul ei cand se uita în ochii mei. „Te iubesc”, sopti ea.
Nu mai conta ce era in jurul nostru. N-o mai vedeam decat pe ea. Ca prin vis, am auzit vocea preotului spunand: „Acum poti saruta mireasa!”
Ezitant, i-am ridicat valul moale de pe fata. Ea mi-a atins obrazul intr-o mangaiere usoara ca un fulg. Buzele noastre s-au intalnit intr-un moment de fericire nealterata. Bucuria pura a explodat in pieptul meu si pasiunea m-a ars pe interior. Într-o miscare rapida, am luat-o în brate trecand printr-o multime de aplauze de la familie si prieteni.
Pentru un moment m-am invartit cu ea in brate, apoi, cu grija, am lasat-o jos infasurandu-mi bratele in jurul taliei ei.
„Te iubesc, d-na Cullen.”
„Te iubesc, d-le Cullen,” a raspuns ea.
Scena schimbat si acum eram într-un dormitor. Lumina usoara a lumanarilor dansau de-a lungul zidurilor. Trupul meu tremura de frica si de anticipare. Apoi am vazut-o. Ea a intrat usor în camera, cu fata senina si trupul ei delicat înfasurat în matase si dantela. M-am miscat usor stanjenit, nefiind sigur cum sa procedez. In ochii ei am vazut aceeasi timiditate.
S-a apropiat de mine, ridicandu-si mana si atingandu-mi usor obrazul, continuand miscarea pana ajunse in parul meu, infasurandu-si degetele in el. Mi-am inchis ochii bucurandu-ma de aceasta senzatie. M-am ridicat in picioare, tragandu-o mai aproape de mine si aplecandu-mi capul i-am sarutat usor fruntea, obrajii, nasul si, in final, buzele.
Cu dragoste, am ridicat-o si am dus-o in pat. Am coborât de lânga ea uitîndu-ma cu uimire la femeia care acum era sotia mea. Ea mi-a zâmbit si s-a intins usor dupa mine, apucandu-ma de mana. Am imbratisat-o si am inceput sa ne sarutam. Indemnat de ea, sarutarile mele au devenit din ce in ce mai serioase. Dupa atata timp de retineri m-am simtit eliberat iar emotiile si dorinta m-au coplesit. Era perfect si nu ma puteam opri. Intensitatea trairilor crestea si m-am lasat in voia instinctelor. Am sarutat-o cu lacomie, sorbindu-i buzele, disperat ca daca ma opresc totul v-a disparea. Bella imi intorcea sarutul cu aceeasi nerabdare.
Apoi s-a întâmplat. Senzatiile a devenit prea intense si instinctele mele primare au preluat controlul. Am vazut frica din ochii ei pentru un scurt moment înainte ca buzele mele sa intalneasca pielea moale a gâtului ei. Dintii au strapuns adanc pielea fina si am baut cu lacomie. Sangele ei imi umplu gura. Era asa de delicios. Irezistibil.
„NUUU!” Am fortat viziunea sa iasa din mintea mea. Niciodata nu se va intampla asta.
Niciodata.
Mi-am strans puternic ochii, încercand sa-mi fortez mintea, sa formeze o viziune fericita, ceva care sa-mi aline disperarea provocata de ultima imagine.
Viziunea s-a schimbat.
Bella statea pe iarba in poienita noastra, soarele incalzindu-i pielea palida. Ochii ii erau inchisi. Parul ii era ravasit in jurul chipului. Ingerul meu.
M-am asezat langa ea, uitandu-ma la ea cu mare curiozitate. Degetele mele s-au strecurat în mâna ei asteptand sa-si deschida ochii. Obrajii i s-au imbujorat si a zâmbit usor. Lansandu-mi mâna, ea si-a întins bratele deasupra capului, intinzandu-se ca o pisica ce se trezeste dupa un somn lung.
Se rostogoli pe-o parte si sprijinindu-si capul pe un brat, se uita la mine. S-a uitat în ochii mei parca hipnotizata, si mana ei o gasi pe a mea, inca o data. Urmarii usor conturul bratului meu, atingandu-mi pielea cu degetele ei catifelate. Am zambit, bucurandu-ma de senzatie.
Se apleca mai aproape, fata ei fiind doar la cativa centimetri de a mea. Ochii ei s-au închis cand buzele noastre s-au intalnit. Se miscau impreuna intr-o sincronizare perfecta. Caldura buzelor ei a aprins focul din mine. O nevoie brusca, o dorinta, sa o ating ma coplesi. Mâinile mele au ajuns pâna la fata ei si s-au încâlcit în parul ei. Buzele ei s-au despartit usor; respirand aroma ei am continuat s-o sarut cu lacomie. Mi-am infasurat bratele in jurul taliei ei si am tras-o mai aproape de mine, nelasand nici un spatiu intre noi; eram practic un singur trup. Despartindu-se din sarutul nostru, ea si-a asezat capul pe pieptul meu si ofta multumita.
„Este sunetul meu favorit”, murmura ea.
„Ce anume, iubirea mea?”
„Bataile inimii tale…”
Ochii mei au strafulgerat deschizandu-se si i-am cuprins fata cu palmele. Ea ma privi in ochii cu o curiozitate evidenta. M-am uitat la pielea mea ca de fildes. Soarele stralucea puternic pe cer, dar pielea nu-mi mai stralucea in mii si mii de stelute. Ea si-a atins mana spre mine, atingandu-mi din nou pielea moale, umana.
Trilul unei pasari colibri mi-a rupt, din nou, concentrarea. Visul fusese atat de real incat nu vroiam sa se termine. Dar aceasta fantezie era imposibila si mi-am dat seama ca nu trebuia sa imi las mintea sa se concentreze pe astfel de ganduri. Aceasta fantezie era de-a dreptul ridicola.
M-am ridicat in picioare incercand sa ma concentrez pe prezent, fortandu-mi picioarele sa inainteze. Mi-am dus mana la gat simtind cum flacari iesea din el. Imi era sete.
Trebuia sa vanez.
M-am uitat in jurul meu cautand o prada usoara in frunzisul ce ma inconjura. Lunile de inactivitate ma facusera slab, asa ca speram sa gasesc o prada usoara.
Intr-un final am zarit un lenes ce zabovea în ramurile de sus ale unui copac. Am sarit pana la el si l-am smuls usor de pe creanga. Gustul era revoltator, dar mi-a dat puterea de care aveam nevoie ca sa vânez o prada mai mare.
Mi-am ridicat nasul in aer si am ascultat atent. M-am miscat incet, cautand sa nu speri puma care imi atrasese atentia. Am sarit in spatele ei si mi-am cufundat dintii in gatul ei simtind cum sangele ei imi reda puterea pierduta. Am savurat gustul dulce al sangelui ei pana cand mi-a cazut din brate, apoi m-am ridicat.
Am început sa merg pe jos din nou, dar fara nici un scop. Mergeam doar ca sa-mi distrag atentia de la viziunile care-mi invadasera mintea, in ultimul timp.
Am crezut ca timpul petrecut în singuratate ma va ajuta sa ma regasesc pe mine insumi, dar m-am inselat. In schimb permisesem tristetii sa ma invaluie complet; traiam intr-o lume imaginara iar lumea din afara nu ma atingea. Eram blocat intr-o izolare completa, chinuit de imagini cu Bella – imagini din trecut care ma bantuiau – imagini dintr-un viitor imposibil.
Picioarele mele mergeau înainte, dar fara sa acord prea multa atentie directiei. Aici, adânc în padure, cu ochii pe mine erau doar animalele care traiau in acest ecosistem luxurian; nu trebuia sa-mi fac griji pentru ochii curiosi ai oamenilor.
Ca si înainte, momentele de luciditate alternau cu cele in care mintea imi era invaluita in ceata amintirilor. Incet, incet am inceput sa disting sunetele facute de oameni semn ca ma apropiam de un orasel. Nu as fi dat nici o semnificatie acestor sunete daca, intr-un moment de luciditate nu ma gandeam la telefonul pe care inca il aveam in buzunar. Oare de ce nu mai suna? L-am scos si m-am uitat la el. Bateria era moarta de mult. Oare Alice m-a mai sunat? M-am simtit brusc vinovat ca nu ma gandisem la ea, la ingrijorarea ei. Cu acest gand in minte, m-am indreptat spre micul oras incercand sa gasesc un hotel unde sa pot sta macar pana cand puteam folosi din nou telefonul.
P. S. Multumesc, DJ Project! 🙂
Dap, de acord: este un capitol intens…
:X:X:XDivin:X:X:X
imi place foarte tare capitolul asta….este cel mai bun….am zis ca mi plac halucinatiile lui, dar astea depasesc orice imaginatie(se pare ca nu pe a ta) ;))….si mi mai place cand e el gelos :X
un capitol care musteste de sentimente profunde….esti foarte talentata…tine-o tot asa :*
interesante visele(ma rog inchipuiriile lui Edward) dar si triste in acelasi timp
capitolul asta e foarte foarte dragutz …..meriti mai mult decat nijte simple felicitari…dar oricum deabia ajtept si capitolul urmator…:) succes in continuare la scris 😀
Fetelor va multumesc mult pentru sustinerea voastra!!! inseamna foarte mult ptr mine. 🙂 ma plec in fata voastra!!! :*
si urmatorul capitol v-a veni repede…in seara asta(ma rog dupa ora 22.00) ptr ca ajung tarziu de la servici! 😦 asta e!! oricum pregatiti-va…e vb de Apelul de la Rose! 😉
felicitari pt fanficul tau este fff reusit si abia astept urmatorul capitol…tine-o tot asa 😀
e super capitolul…imi place mult si imaginea…sper sa postezi curand urmatorul capitol..pupici
ai descris totul asa de bine…ca si pana acum…sper ca urmatorul capitol sa vina destul de repede…pupici:*:*>:D<
Un capitol f.f.f.frumos si emotionant.
fara cuvinte! aproape imi pare rau pentru el.
…….
felicitari, si inspiratie maxima
esti fenomenala ai o imaginatie de nedescris…sper sa postezi cat mai repede cap 15>:D<….succes in continuare:)
superb..pur si simplu…:X
fara cuvinte….
abia ast urm capitol 😀
te pupik ai grija de tn si inspiratie muulta in continuare :X
>:D:D<
superb capitolul :X:X:X… cu cata intesitate descrii gandurile lui edward … :X … de abia astept urmatorul capitol …succes :):X
e foarte marfa capitolul
abia astept sa-l scri pe urmatorul :X:X
poate poti sa citesti si fan ficul meu
prima yepii. Doamne ce tare e . abia astept urmatorul capitol. ai moolt talent. eu sincer nu as putea sa fac nici un fan fic tine-o tot asa si poate dupa ce il termini ne vei surprinde cu un alt fan fic
e nu’s prima ( asa am crezut) mie asa imi arata
Laura, multumesc!!! 🙂
da…poate ca va voi surprinde cu un alt fan fic…mai stii… 😉
Antonya, ai scris si de data asta un capitol foarte frumos. Suferina lui Edward e atat de puternica si de mare… iar tu ai un asa talent in a imi transmite sentimentele lui, incat ma lasi fara cuvinte de fiecare data. Ce mai pot spune?… Doar ca… daca eu as avea o purere vampireasca speciala :>, te-as da impulsuri si te-as sustine la nesfarsit ca sa continui povestea asta minunata, si nu numai.;;) Din pacate asta nu e posibil, dar sa stii ca, orice s-ar intampla, eu mereu voi spera si voi astepta sa scrii in continuare :*:*:*
PS: Imaginea e foarte sugestiva. Se potriveste perfect cu viziunea lui Edward in care se casatoreste cu Bella.:) >:D<
Corinna, multumesc mult, mult!!!! 🙂 dar sa stii ca nu ma voi lasa de acest fan fic…in nici un caz acum cand e asa aproape finalul..si cand am atatea idei…
PUPICEI MULTI!! :* :* :*
Doamne, stati sa vedeti ce va pregatesc!! :))
va fi mult mai multa actiune (ma refer dupa tel lui Rose) si sper din suflet sa reusesc sa acopar toate golurile din cartea originala….sper sa reusesc sa va ofer o imagine completa a actiunii asa cum s-a intamplat cu „amurg”, cum „soarele de la miezul noptii” ne-a completat golurile din carte.
va pupic si va multumesc pentru intelegere si sustinere!!! :* :*
Ce bine ca ai atatea idei :X Sunt convinsa ca o sa acoperi toate gaurile din carte si o sa potrivesti evenimentele exact si ca totul va avea fluiditate ,asa cum ai facut si pana acum. 😀 >:D<