Am oftat usor iar Carlisle mi-a aruncat o privire semnificativa. Alice a petrecut o parte din aceasta dupa amiaza povestindu-ne despre ceea ce s-a intamplat in Volterra. Stim despre promisiunea ce a fost facuta lui Aro. Am incuviintat in tacere, incepand in gand sa-mi formez un plan pentru a o proteja pe Bella de Aro si de Demetri. Fara indoiala, ea nu va fi multumita de insistenta mea de a-i pastra umanitatea.
„- Desigur,” zise Carlisle, cu un zâmbet. „Hai sa discutam in cealalta incapere”.
Carlisle si-a pus mâna pe spatele Bellei, indrumandu-o spre sala de mese si eu am urmat-o îndeaproape, trecandu-mi nervos degetele prin par, incercand zadarnic sa-mi domolesc starea de neliniste. Trebuia sa pun capat nebuniei asteia si sa gasesc un mod de a o tine departe de Volturi pentru tot restul vietii ei.
Cand am intrat in sala de mese am fost lovit de ironia situatiei. Ultima data cand intrasem aici cu familia mea, fusese in urma cu sapte luni cand Carlisle propusese sa supunem la vot plecarea noastra din Forks. Se pare ca aceasta camera era un fel de sala de judecata pentru noi.
Carlisle a tras un scaun, in capul mesei facandu-i semn Bellei sa se aseze, iar ea s-a asezat, sprijinindu-si coatele de tablia mesei, impreunandu-si mainile intr-o pozitie ferma. Se uita usor la mine cand am tras scaunul din stanga ei asezandu-ma si am putut vedea incertitudine pe chipul ei. Inima i-a tresarit si-a muscat buza inferioara, asa cum facea intotdeauna cand era nervoasa, ridicandu-si apoi privirea catre restul familiei care se aseza in jurul mesei.
Esme si-a pus usor mâna pe umarul meu cand a trecut pe langa mine. Este atât de bune s-o vad din nou pe Bella in aceasta casa! Asta e exact asa cum trebuie. Fiica mea este din nou printre noi! Un geamat de agonie se nascu in pieptul meu auzind gandurile lui Esme. Asta nu era deloc bine.
M-am uitat la scaunele de langa Bella cand fratii mei s-au asezat in jurul ei. Alice aproape ca dansa in scaunul ei, ranjind la mine. Le-am spus tot ce s-a întâmplat, dar nu le-am explicat de ce Bella este aici. M-am gândit ca ar fi cel mai bine pentru ei sa le explice Bella. Ar trebui sa apreciezi asta. Le-as fi putut spune tot ce va urma. Ai vrea sa stii rezultatul? Ea isi arcui sprancenele iar eu nu mi-am putut abtine un marait.
Jasper o urma îndeaproape pe Alice. Este asa de bine ca v-ati impacat! Îti promit, nu se vor mai repeta actiunile de la petrecerea de ziua ei! Jur! Am zâmbit slab, încuviintand astfel angajamentul tacut al lui.
Emmett trase scaunul pentru Rosalie, iar ea a zâmbit timid spre Bella, gândurile ei de obicei vitriolice, fiind înlocuite de remuscari. Emmett ii freca umerii cu dragoste, aruncandu-mi o privire. Este un moment greu, Eddie, ea se simte groaznic… Doar iarta si uita, bine?
Acum ca toata familia era asezata, Carlisle dadu din cap aprobator catre Bella.
„- Ai cuvantul.”, ii zise el.
Bella privi în jos nervos, framantandu-si mainile in poala, pregatandu-se sa vorbeasca. I-am luat mana pe sub masa, strangandu-i-o linistitor. Nu avea de ce sa-i fie frica. Oricare dintre vampirii din camera si-ar fi dat viata lor ca s-o protejeze de Volturi.
„- Ei bine,” a început ea. „Sper ca Alice v-a spus deja tot ce s-a intamplat in Volterra.”
Alice dadu din cap cu sinceritate.
„- Totul.”
Bella schimba o privire semnificativa cu Alice si pentru o secunda m-am întrebat daca ele cumva comunicau telepatic. Am zambit usor la acest gand. Era absurd.
„- Si ceea ce s-a intamplat pe drum?” A întrebat ea.
„- Si asta”, incunviinta Alice dand din cap.
Conversatia dintre Alice si Bella din avion fulgera în memoria mea. „Edward va fi furios, dar ce va putea face?” Am suierat la sora mea, ea ingustandu-si ochii la mine.
„- Bine,” ofta Bella. „Atunci stim cu toti despre ce e vorba.” La naiba, stiam!
„- Deci, avem o problema”, a continuat ea. „Alice le-a promis celor din familia Volturi ca voi deveni una de-a voastra. Au de gand sa trimita pe cineva sa verifice si sunt sigura ca asta e un lucru rau – ceva ce trebuie sa evitam.” I-am vazut pe fratii mei aruncandu-i o privire nervoasa lui Carlisle, intrebandu-se despre gravitatea acestei amenintari.
„Deci, acum, asta va implica pe toti. Imi pare rau ca s-a intamplat asa.” Ea s-a oprit sa se uite la fetele noastre. Familia noastra formata din sapte persoane ar putea fi rotunjita frumos la opt. Patru cupluri.
Nu puteam sa neg, nimic nu-mi doream mai mult decat sa-mi petrec eternitatea alaturi de Bella, dar as putea oare suporta vina care ar insoti acest act egoist? Bella se uita repede la mine, dar eu mi-am ferit privirea uitandu-ma la Alice, concentrandu-ma sa sparg bariera mintii ei in incercarea de a afla rezultatul votului. Mi-am ingustat ochii, dar asta n-a facut decat s-o determine pe Alice sa se concentreze mai mult pe…ultima colectie de costume de baie semnate de Luiza Bonadiman? Mi-am dat ochii peste cap in timp ce Alice ranja la mine. La naiba!!
Bella s-a uitat în sus si a continuat discursul. „Dar, daca nu ma vreti, atunci nu o sa va impun sa ma acceptati, indiferent de ceea ce vrea Alice.”
Cum poate ea sa creada ca noi nu o dorim? Esme deschise gura sa vorbeasca, dar Bella o reduse la tacere ridicand un deget.
„- Te rog, lasa-ma sa termin”, a spus ea. Carlisle i-a strîns linistitor mâna lui Esme. „Toti stiti ce vreau. Si sunt sigura ca stiti si ce crede Edward. Cred ca singurul mod corect de a decide este sa votati cu totii. Daca veti decide ca nu ma vreti, atunci…banuiesc ca ma voi duce in Italia singura. Nu vreau sa vina ei aici.”
Am inchis ochii frustrat de abilitatea ei de a prezenta totul in aceasta maniera, facand foarte dificil pentru noi sa-i refuzam cererea. Mi-am amintit de converatia pe care-o avusese cu Carlisle de ziua ei de nastere. Poate ca ea a inteles mai mult din acea conversatie, decat am putut sa-mi dau eu seama. Bella mi-a ignorat maraitul vag ce-mi iesise din piept, indreptandu-si umerii si continuand.
„- Deci, luand in consideratie faptul ca nu vreau sa va pun in pericol pe nici unul din voi, vreau sa votati pentru sau impotriva transformarii mele intr-un vampir.”
Emmett chicoti înabusit la auzul cuvantului „vampir”. Practic saliva la gandul de a se lupta cu un nou-nascut. I-am aruncat o privire aspra si zambetul de pe fata i-a disparut imediat.
Bella a apelat la Carlisle, facandu-i semn ca poate incepe. Acesta e momentul, mi-am zis.
„- Un minut”, i-am întrerupt eu. Bella se uita la mine cu o privire taioasa, dar eu i-am strans mana si mi-am ridicat sprancenele in semn de raspuns.
„- Am ceva de adaugat inainte sa votam.”
Bella ofta, resemnata, dar mi-a permis sa vorbesc.
„- Cu privire la pericolul la care se refera Bella, nu cred ca trebuie sa fim extrem de nelinistiti.” Ochii lui Jasper s-au largit curiosi.
„- Vedeti voi, sunt mai multe motive pentru care nu am vrut sa dau mana cu Aro la sfarsit.” Alice se uita amenintator la mine, dar am continuat. „Existau ceva la care nu s-au gandit si n-am vrut sa le dau idei.” Nu mi-am putut abtine ranjetul de multumire ce mi-a aparut pe fata.
„- Si anume?” imi solicita Alice cu o voce din care picura suspiciunea.
„- Volturi sunt prea încrezatori si pe buna dreptate. Cand se decid sa gaseasca pe cineva, n-au niciun fel de probleme. Iti amintesti de Demetri?” M-am uitat la Bella si ea se cutremura amintindu-si de vampirul care ne urmarea pe alei.
„- El gaseste oameni – acesta e talentul lui, de aceea il pastreaza.”
Uimirea era gravata pe fata lui Esme. Un cautator, ca James? Dar, fara îndoiala, mai periculos daca este un membru al Garzilor Volturilor.
Inima Bellei batea mai tare, dar ea se lupta sa ramana calma.
„Acum, in tot timpul cand am fost cu ei, le-am cercetat creierele ca sa gasesc ceva care sa ne salveze, adunand cat mai multe informatii. Asa ca am vazut cum functioneaza talentul lui Demetri. E un cautator – un cautator de o mie de ori mai talentat decat James.” Am dat din cap spre Esme, raspunzandu-i astfel gandurilor ei. „Talentul lui e oarecum legat de ceea ce fac eu sau de ceea ce face Aro. Prinde…mirosul, sau nu stiu cum sa spun…urma…mintii cuiva, apoi incepe urmarirea. Poate sa o faca de la o distanta imensa. Dar dupa micul experiment al lui Aro, ei bine…” M-am oprit uitandu-ma la Bella sperand ca ea sa inteleaga ceea ce spuneam. Umerii i-au cazut putin si o urma de ezitate se citea pe chipul ei.
„- Crezi ca nu va reusi sa ma gaseasca”, termina ea in locul meu.
„- Sunt sigur de asta. El se bazeaza complet pe celalalt simt. Cum acesta nu functioneaza in cazul tau, vor fi complet orbi.”
Alice isi stranse bratele clatinand din cap. Asta nu va functiona, Edward.
„- Si cum rezolva asta lucrurile?” intreba Bella.
„- Evident, Alice va fi capabila sa ne spuna cand planuiesc sa ne faca o vizita, iar eu te voi ascunde. Vor fi neajutorati. Va fi ca si cum ar cauta acul in carul cu fan!” Am zambit un pic prea larg, multumit de argumentul meu infailibil.
Emmett si Jasper zambira, în mod evident multumiti. Asta e de fapt o strategie foarte buna, Edward. Sunt impresionat.
Alice arunca pumnale din ochi in timp ce ma privea. Esti idiot, Edward…asta vrei tu sa faci? Dar, gandeste-te! Volturi ne vor gasi pe noi in primul rand si ce crezi ca vor face? Poti sa stai linistit in timp ce ei iti vor tortura familia pentru a obtine informatii? Bella poate fi acul din carul cu fan, dar atunci cand ai o eternitate la dispozitie, poti sa iei fiecare fir de paie, pana cand vei gasi acul. Nici Demetri, nici Caius nu vor renunta asa usor.
Converasatia cu Alice imi fu intrerupta de vocea Bellei.
„- Dar te pot gasi pe tine”, imi aminti ea.
„- Pot sa am grija de mine.”
Emmett zâmbi larg si se apleca peste masa, intinzand pumnul spre mine.
„- Un plan excelent, frate,” exclama el emotionat. In sfarsit voi avea sansa de a ma lupta cu ei! Esti cel mai tare, Eddie! I-am zambit si mi-am izbit pumnul de al lui.
„- Nu,” Rosalie suiera, strangand bratul lui Emmett, incercand sa-i domoleasca entuziasmul.
„- Cu siguranta ca nu”, contracara Bella.
„- Dragut!” Jasper a dat din cap aprobandu-mi ideea. Nici macar eu nu as fi putut planifica o strategie mai buna!
„- Idiotilor,” exploada Alice.
Bella isi îndrepta postura si vorbi, vocea ei fiind ferma.
„- Foarte bine, atunci. Edward v-a propus o alternativa pe care s-o luati in calcul. Hai sa votam.”
Dintii mi s-au înclestat in timp ce analizam fetele familiei mele, toti pareau preocupati – o încercare evidenta de a-mi contracara capacitatea de a le citi mintile. Toti, cu exceptia lui Alice. Practic am putut auzi cum tipa raspunsul ei in capul meu. DA!
Tensiunea din camera era palpabila si maxilarul mi s-a inclestat in timp ce ma luptam sa-mi gasesc curajul si stapanirea de a suporta aceasta situatie.
Bella a apelat la mine mai întâi si am putut vedea zbuciumul din ochii ei. Ea cauta cu disperare aprobarea mea, dar indiferent de raspunsul meu ramanea ferma in decizia pe care-o luase. Ochii ei ma ardeau, parca vedea toate nesigurantele trecutului meu, parca se uita direct in inima omului ce o iubea si o vroia pentru totdeauna. Ca o oglinda, ea chiar vedea prin mine.
„- Vrei sa fac parte din familia ta?” ma intreba.
Felul in care alesese sa formuleze intrebarea mi-a trimis un soc in inima. Desigur ca vroiam sa faca parte din familia mea. Vroiam sa fie prietena mea, iubita mea, sotia mea. Vroiam sa faca parte din familia mea mereu si mereu si mereu, dar nu eram dispus sa-i sacrific sufletul in procesul transformarii. Mi-am consolidat decizia si am privit-o cu ochii duri ca sa inteleaga hotararea mea.
„- Nu în modul acesta,” i-am raspuns. „Ramai o fiinta omeneasca.”
Ea a încuviintat, pastrandu-si expresia de seriozitate si s-a intors uitandu-se la Alice.
„- Alice?”
„- Da.” Nu lupta, Edward. Este ceea ce vrea ea. Este ceea ce vrei si tu, indiferent ca recunosti sau nu.
„- Jasper?”
Jasper ezitat pentru o fractiune de secunda înainte de a se pronunta.
„- Da,” raspunse el.
Instantaneu am ramas socat. Am sperat sincer ca Jasper va refuza. El, mai mult decât oricare altcineva, întelegea ce insemna sa schimbi un om intr-un vampir. El stia ce ar deveni ea – un nou-nascut fara suflet cu o sete de sânge insatiabila. Se uita cu parere de rau peste masa, la mine.
Imi pare rau, Edward. Pot sa simt emotia ce o emana Bella si nu exista nicio îndoiala ca aceasta este ceea ce vrea ea. De ce mai lupti? Ea va fi un nou-nascut pentru o perioada scurta de timp si apoi veti avea o eternitate pentru a fi împreuna. Si daca e sa fiu sincer, aceasta va face lucrurile mult mai usoare pentru mine; sunt egoist stiu, iarta-ma! Simteam cum trimitea valuri de liniste spre mine, incercand parca sa-mi suprime temperamentul. Nu functiona. Se opri imediat, simtind ca azi nu voi tolera ca starea de spirit sa mi se modifice.
„- Rosalie?” Bella a continuat.
Rosalie, de asemenea, a ezitat si am putut vedea zbuciumul din mintea ei, in timp ce-si formula raspunsul. Isi imagina cum ar fi fost viitorul ei inainte de transformare. S-a vazut pe ea insusi casatorita, fericita, cu un copil mic de mana si insarcinata cu un altul. S-a vazut imbatranind, inconjurata cu dragoste de copii si de nepoti. Si-a coborat ochii si muscandu-si buza de jos, sopti.
„- Nu.”
Bella se întoarse, dar Rosalie isi ridica ambele maini parca aparandu-se. Te rog, nu, nu asta am vrut sa spun…
„- Lasa-ma sa-ti explic”, o ruga ea. „Nu am nimic impotriva sa-mi fi sora. Doar ca…nu aceasta este viata pe care as fi ales-o pentru mine insumi. Mi-as fi dorit sa fi fost cineva acolo care sa nu-mi fi dat un vot favorabil.”
Emmett tresari usor la cuvintele ei, dar isi ascunse bine reactia. Respectul pentru sora mea a crescut imens în clipa aceea. Ea, la fel ca mine, a avut o perioada dificila dupa transformare, neacceptandu-si noul statut. Nu conta ceea ce castigase prin aceasta transformare, ea mereu se gandea si tanjea dupa ceea ce pierduse. Mi-am plecat usor ochii. Ea, in ciuda tuturor neintelegerilor noastre, intelegea cel mai bine toate sacrificiile pe care le faceam pentru a pastra umanitatea Bellei. Bella nu intelege acum , dar intr-un viitor, cand isi va da seama de toate lucrurile pe care le-ar fi putut avea ca fiinta umana si care ar fi insemnat atat de mult, v-a regreta decizia de azi – imi tranzmise Rose doar mie.
Bella dadu usor din cap si se intoarse spre Emmett.
„- La naiba, da!”, Ranji cu toata fata. „Putem gasi alt motiv sa ne luam la cearta cu Demetri asta.”
Imi pare rau, Eddie, dar fata are dreptate. Nu ne putem proteja de Volturi pentru totdeauna si aceasta este ceea ce vrea ea. Nu pot sa va spun cât de fericit m-ar face sa te vad cu Bella. Crede-ma, e super-cool! Minunat!
Bella a zâmbit la auzul vorbelor lui Emmett si apoi se intoarse catre Esme. Esme mi-a aruncat o privire fugara inainte de a se uita la mainile ei, pentru un moment.
„- Da, desigur, Bella. Deja ma gandesc la tine ca facand parte din familia mea.”
Imi pare rau, Edward. Stiu ce simti si ca vrei s-o protejezi de asta, dar nu te pot ajuta. Eu simt ca asa e drept. Veti fi atat de fericiti impreuna! Imagineaza-ti posibilitatile.Te rog!
„- Multumesc, Esme,” raspunse Bella înainte de a se uita la Carlisle.
Un val de greata ma izbi si am strans scaunul pentru sprijin, capul mi se invartea si simteam ca lesin. Masca mea construita cu grija incepea sa-mi paraseasca chipul. Degetele mele au cuprins marginea mesei de lemn amenintand s-o rup in mii de aschii. Votul era de patru la doi in favoarea transformarii, dar stiam ca, Carlisle lua decizia finala. Ca si cap de familie, opinia sa cantarea mai mult decat oricare alta. Cu siguranta, el ma intelegea cel mai bine. Si el renuntase la atatea din momentul in care fusese transformat si luptase sute de ani ca sa poata sa-si urmeze visul pe care-l avea inca de cand era om. El va recunoaste ca nu puteam sa-i iau intentionat sufletul Bellei. M-am uitat la el, rugandu-l sa ia in considerare pozitia mea si sa refuze cererea Bellei.
Carlisle s-a întors sa se confrunte cu mine. Ochii lui erau plini de compasiune si de îngrijorare.
„- Edward?”
Fiule, n-am sa ma gândesc la asta rational. Ceea ce simti pentru Bella, iubirea ta este pura, dar intensa. Aceasta va creste cu timpul si niciodata nu vei putea fi cu adevarat cu ea cata vreme ramane un om. Poti sa fi cinstit cu tine insuti si sa recunosti. Ce vei face? Te vei uita la ea cum imbatraneste in timp ce tu vei ramane pururi tanar? Cum crezi ca se va simti Bella? Asta este ceea ce ea vrea si sincer, ar fi o cruzime prea mare s-o refuz.
„- Nu,” un marait puternic imi iesi din piept in timp ce dintii imi erau inclestati. Trecuse atata timp de cand eram cu Carlisle si niciodata nu avusesem cu adevarat un conflict, dar in acest moment, auzind gandurile lui, am simtit nevoia sa-l lovesc. El si-a coborat ochii incet si clatina din cap.
Edward, te rog sa te gândesti la asta. Daca Bella va ramane umana si vei continua relatia cu ea, ce se va intampla atunci cand ea va muri de batranete sau din alte cauze? Te vei duce din nou la Volturi? Nu-mi place sa-ti spun asta dar trebuie sa te gandesti si la aceasta familie. La fel cum tu iti doresti s-o protejezi pe ea, asa vrem si noi sa te protejam pe tine. Spre deosebire de pacientii mei, eu niciodata nu ma voi confrunta cu realitatea de a pierde un copil. Copiii mei sunt practic indestructibili. Când am auzit ce ai intentionat sa faci…nu-ti pot explica ce am simtit… Noi toti suntem legati in viata asta si daca unul din noi este distrus, o parte din fiecare moare impreuna cu el. Imi pare rau, fiule, dar nu mai vreau sa trec din nou prin ceea ce-am trecut.
Mi-am scuturat capul, nedorind sa accept argumentul lui.
„- E singura cale care are sens. Ai ales sa nu traiesti fara ea si asta nu imi lasa nicio alta optiune.”
Am renuntat la mana Bellei. Camera era cuprinsa într-o ceata rosie. Carlisle, tatal meu, ma tradase. Familia mea ma tradase. Singura care respectase pozitia mea fusese Rosalie…Rosalie, pentru numele lui Dumnezeu! Un mârâit salbatic imi iesi din gât si m-am ridicat de la masa, furios, rasturnand scaunul pe podea. Cu ochii mariti, familia mea ma urmari iesind din camera.
„- Banuiesc ca stii care e votul meu”, l-am auzit pe Carlisle spunand exact in momentul in care ieseam pe usa. Imi pare rau, fiule.
Edward, te rog sa fi rezonabil. Tie iti este rusine de ceea ce sunt? De ceea ce suntem?
Haide, Eddie, ea e deja surioara mea. Nu-mi spune ca tu nu vrei sa fi cu ea mereu! Asta nu se poate intampla atata timp cat ea e umana. Stii asta.
Ti-am spus ca acest lucru se va întâmpla, Edward, dar nu m-ai ascultat. Ti-am spus atunci când Bella a intrat în viata noastra ca intr-o zi ea o sa devina una de-a noastra. Viziunea nu s-a schimbat, chiar si în lipsa ta. Calea nu a fost niciodata redirectionata. Asta e destinul. De ce continui sa incerci sa schimbi asta? Asa este menit sa fie.
Ragnetul interior continua sa se construiasca in pieptul meu, in timp ce familia mea insista, bombardandu-ma cu gandurile lor. Cu cat incercau ei sa ma convinga cu atat furia devenea mai intensa. Cum puteau sa-mi faca asta? Mai important, cum puteau sa-i faca asta Bellei?
Furia fierbea in mine, dandu-mi binecunoscuta durere de stomac. Trebuia sa fie ceva, trebuia sa fac ceva sa-i conving ca asta nu era ceea ce Bella isi dorea cu adevarat. Mi-am trecut repede degetele prin par gandindu-ma la o solutie in timp ce tot corpul imi tremura de furie si toata ratiunea disparuse. Inainte de a-mi da seama ce faceam am luat plasma si am trantit-o de podea. Sunetul de metal rupt, plastic si sticla sparta atrase atentia fratelui meu.
Nu, nu plasma! Edward, era noua!
Gândurile lui Emmett m-a adus înapoi la prezent, dar nu-mi parea rau. Ii voi cumpara un televizor nou. Inca furios, mi-am strans pumnii, uitandu-ma la gramada de sticla sparta de la picioarele mele. Trebuia sa ies de acolo. Aveam nevoie de aer. Aveam nevoie de spatiu. Aveam nevoie de…
„- Alice, unde vrei sa facem asta?” Tonul dulce al vocii Bellei ajunsese la urechile mele, ca printr-un tunel, printre straturile de furie si de dezamagire.
Ce?!
Am vazut în mintea surorii mele viziunea cu Bella lipsita de viata într-o balta de sânge în timp ce Alice statea aplecata peste ea, ascunzandu-si fata si hohotind incontrolabil. Si-a ridica incet privirea din mainile ei pentru a se uita la mine cu ochii…purpuri!!
Realitatea ma lovi cu putere si intr-o fractiune de secunda am navalit in camera.
„- Nu! Nu! NU!” Am sarit peste masa aplecandu-ma peste Bella, fata ei fiind un amestec de confuzie si groaza.
„Esti nebuna?” Am strigat. „Te-ai pierdut complet mintile?” Ea ar putea sa te omoare! Asta e ceea ce vrei?
Edward, draga, te rog sa te calmezi!
Bella se departa de mine, cu fata contorsionata intr-o masca a terorii, acoperindu-si urechile cu mainile. O voce mica din mintea mi-a amintit ca ea e sufletul meu pereche si ca acum o terorizez. Dar…trebuia sa fac ceva ca ea sa realizeze cat de infricosetor era totul.
„- Hm, Bella,” ne intrerupse Alice. M-am întors aruncandu-i o privire rece surorii mele. Asta era numai vina ei. Ea nu ar trebui sa-i faca promisiuni Bellei, promisiuni pe care nu le putea indeplini. Ea nu ar fi trebuit sa-i ofere ceva ce nu-i era dat sa faca. Alice gemu slab, vazând în mintea mea ceea ce aveam de gînd sa fac cu ea, daca facea un singur pas spre Bella. Jasper statea în fata ei, pregatit s-o apere daca as fi atacat.
Edward, te rog. Fii rezonabil.
Vocea lui Alice se balbai, „Nu cred ca sunt pregatita pentru asta. Va trebui sa ma pregatesc…”
„- Mi-ai promis”, pleda Bella.
„- Stiu, dar… Pe bune, Bella! Nu am nici cea mai mica idee cum sa fac sa nu te omor.”
„- Poti s-o faci. Am încredere în tine.” Un alt mârâit furios imi iesi din gat cand Bella a incercat sa faca un pas spre Alice. Mi-am schimbat pozitia, în mod eficient blocandu-o sa avanseze. Ea se uita la mine, teama de la început dizolvandu-se în furie. Ignora prezenta mea si se uita spre Carlisle.
„- Carlisle?” A întrebat ea. Stiam ceea ce ea solicita si asta mersese deja prea departe. I-am cuprins maxilarul fortandu-o sa se uite la mine, implorandu-o sa vada durerea de acolo, cersindu-i o farama de intelegere pentru parerea mea in timp ce mana imi era intinsa catre Carlisle cerandu-i astfel sa ia decizia corecta.
Dar, Carlisle ma ignora si raspunse: „- Eu pot s-o fac.”
Imi pare rau, Edward. Nu exista nicio alta alegere.
„Nu exista riscul ca eu sa imi pierd controlul.”
L-am privit pe Carlisle complet stupefiat. Vocea mi-a scazut pentru ca Bella sa nu auda si am suierat la el.
Ai promis! Ai jurat ca Emmett va fi ultimul! Cum poti sa-i oferi asta? Nu ai inteles nimic? Carlisle clatina din cap, dar a ramas ferm.
Edward, fiul, stiu ca eu nu sunt tatal tau biologic, dar te privesc ca si cum ai fi si cred ca e timpul sa te tratez ca atare. Daca as fi fost un tata bun pentru tine, nu te-as fi lasat sa fugi atunci, in septembrie. Ar fi trebuit sa refuz cererea ta si sa te fortez sa te confrunti cu problemele nu sa fugi de ele. Nu pot schimba trecutul, tot ceea ce pot face este sa previn ca tu sa faci înca o greseala.
Îmi doresc ca, într-un fel sa-ti pot da o farama din credinta mea. Cum putem avea o dragoste atât de mare unul fata de altul, daca nu avem suflete? Crezi sincer ca toate faptele bune pe care le facem nu conteaza? Tu poti pune la indoiala motivele pentru care te-am transformat, dar niciodata nu am regretat. Ai fost, esti si vei ramane cel mai bun lucru din viata mea! Bella vrea sa-ti dea acest cadou. Pentru tine o face! Eu, doar te rog, lasa-ma s-o ajut! Lasa-ma sa te vad fericit!
M-am uitat la tatal meu, un amestec de tristete si ingrijorare fiind gravata pe fata lei. În toti acesti ani, Carlisle a încercat sa sa nu lase pe nimeni sa-i vada adevaratele emotii, incercand mereu sa-i protejeze, sa fie calm pentru toti cei din jurul lui…dar acum, lunile de stres si suferinta se arata pe chipul lui obosit. Am ramas, pentru un moment pierdut in ochii lui…
„- Suna bine”, raspunse Bella. M-am uitat la ea, mâna mea înca ii tinea barbia, ochii ei erau plini de satisfactia ca obtinuse ceea ce vroia. Nu era nicio indoiala in ochii ei.
„- Stai asa” , am pledat. „Nu trebuie sa fie acum.”
Ea se încrunta si scutura din cap.
„- Nu exista niciun motiv pentru care nu ar trebui sa fie acum”, afirma ea.
„- Ma pot gândii la cateva”, am raspuns printre dintii strânsi. Mintea mea cauta de urgenta un motiv pentru a o convinge, un argument pe care sa nu-l poata respinge.
„- Desigur ca poti”, a replicat calm. „Acum, sa-mi drumul.”
I-am eliberat repede fata si ea si-a incrucisat bratele pe piept, dandu-si capul pe spate, asteptand motivele mele. Edward, gandeste-te! TIMP! Asta era ce-mi trebuia! Putin timp ca s-o conving de toate lucrurile pe care ea vroia sa le sacrifice, lasandu-le in urma.
„- În aproximativ trei ore, Charlie va veni aici sa te caute. Nu m-as mira daca ar implica si ar mobiliza politia.”
„- Toti trei…”, murmura ea, incruntandu-se, dar am putut sa vad ca atinsesem o coarda sensibila. Ar mai vrea sa faca asta gandindu-se la mama ei? La Charlie?
M-am întors spre Carlisle, sperând sa câstig putin teren si in fata lui.
„- Ca sa ramanem in continuare nedescoperiti, sugerez sa amanam discutia asta, cel putin pana cand Bella termina liceul si se muta din casa de la Charlie.”
Carlisle se gandi pentru o clipa si am putut sa vad in ochii lui ca imi dadea dreptate.
„- E o solicitare rezonabila, Bella” , sublinie el.
Am putut vedea determinarea Bellei clatinandu-se putin. Fara îndoiala, ea lua in considerare modul in care parintii ei ar fi reactionat daca ea ar fi disparut brusc.
M-am cutremurat, gandindu-ma la reactia varcolacilor. Transformarea Bellei ar fi insemnat incalcarea tratatului si asta ar fi declansat razboiul! Poate ca ar trebui sa folosesc si acest argument ca sa-l conving pe Carlisle sa renunte la promisiunea facuta Bellei, cu toate ca, sigur, Carlisle ar gasi o modalitate diplomatica sa faca fata tribului Quileutes.
„- Ma voi gandi la asta”, raspunse Bella. Multumesc lui Dumnezeu! Atitudinea mea s-a relaxat si maxilarul mi s-a desclestat.
„- Probabil ar trebui sa te duc acasa,” i-am spus. „Charlie s-ar putea trezi devreme.” Ea a dat din cap si si-a intors din nou fata catre Carlisle.
„- Dupa absolvire?”
„- Ai cuvantul meu.”
A zâmbit cu satisfactie si apoi s-a uitat la mine.
„- OK. Ma poti duce acasa.”
Într-o clipa, am scos-o pe Bella din casa, înainte ca familia mea sa mai poata face si alte promisiuni, simtind cum toata furia mea se evapora, inlaturata de caldura trupului din bratele mele.
Nu puteam infirma faptul ca ea ma iubea; ea si-a negociat viata pentru perspectiva de a petrece o vesnicie cu mine. Nu stiam daca voi reusi sa-l fac pe Carlisle sa rupa promisiunea facuta Bellei, asa ca singura capabila sa opreasca nebunia asta nu era decat ea! Numai ea putea sa se salveze – razgandindu-se!
Am spus o rugaciune tacuta si mintea mea a început formularea unui plan pentru a opri, sau cel putin amâna decizia ei. Tot ceea ce aveam nevoie era putin timp. Doar un pic de timp…
Am salvat tot in word si vreau sa te intreb dupa cap 29 mai urmeaza next?
pacat ca nu ai terminat „noapte fara luna”. Interesante si emotionante trairi.Astept totusi continuarea.Ar fi pacat sa fie lasat neterminat
pe 21/04/2010 spuneai k maine sau poimaine o sa vina cap 30……
suntem in 18 Iunie si tot nimik….
poti te rog macar sa ne spui cu exactitate cand postezi?
peste o sapt, o luna….
te rogggg
pfffuu
de cand am descoperit ficul asta nu am putut citi altceva:D
(cred ca asta inlatura necesitatea cuvintelor de lauda care de obicei is cam aceleasi 😀 )
Am citit eu bine…pui continuarea saptamana asta?:D
DAAAA!! Continuarea vine vine maine sau poimaine!
pupicei Corina :*:*:*:*:*
Abia acum am descoperit ff asta….si de ieri mananc pe „paine” paginile :P……este super….ma bucur ca in sfersit am gasit pe cineva care a continuat NM din perspectiva lui Edward…unde am mai vazut din astea incepute….se opreau si nu mai continuau :(.
Recunosc….am citit ieri de pe la jumatate…de cand e el la Volturi, /decizia / si urmeaza sa iasa in strada. Si de atunci nu m-am mai putut oprii 😀 …..dar promit ca o iau de la inceput…si o sa iti comentez la fiecare. Ai avut o idee stralucita si ma bucur ca ai urmat-o!
Felicitari :D!
Spor si o zi buna!
P.S. Ma bucur ca o sa mai fie 😛 🙂
Caty, multumesc pentru cuvintele tale si ma bucur mult ca iti place! sper din suflet, totusi sa citesti de la inceput si sper sa-ti placa si…binenteles ca abia astept comm tale! 🙂 apropo, bine ai venit in „lumea lui Edward”! pupici:*:*:*:*
absolut superb ficul si pot spune ca astept cu nerabdare urmatorul capitol,bafta a mare in continuare la scris si multa inspiratie :X:X:X
multumesc frumos scumpa! si bine ai venit in „lumea lui Edward”! sper sa-ti placa povestea si in continuare si te mai astept pe aici! 😉
si eu am citit povestea de pe blogul tau si chiar imi place! astept continuarea sa stii!
imbratisari calde!
a trecut foarte mult timp de cand nu ai mai postat…..
o sa termini fanfic ul???
Ale, nu, nu am abandonat ficul asa ca, saptamana asta voi posta continuarea, adica cap. 30!
Imi cer mii de scuze pentru aceasta intarziere dar am avut multe, multe pe cap…In speranta ca ma veti ierta va anunt ca am citit din nou cartea a treia-Eclipse si ma voi apuca de ea, tot din perspectiva lui Edward! 🙂 si va mai pregatesc si alta surpriza, dar despre asta…mai tarziu!
Va pup si inca o data imi cer milioane de scuze pentru aceasta abandonare… sper sa ma iertati! :X
iti apreciez munca enorm asa ca ti-am acordat premiul Sunshine Award… e mai mult o intelegere intre fete care vine si cu niste reguli…
1. Să postezi premiul!
2. Să oferi premiul la 12 prieteni!
3. Să afişezi linkul lor!
4. Să le dai de ştire printr-un comentariu pe blogul lor!
5. Să scrii din partea cui este premiul!
Ideea in mare este sa socializam si mai mult, sa ne facem cunoscute preferintele, ficurile etc…
Mai multe detalii pe blogul meu
Beatrice multumesc mult pentru premiu si pentru cuvintele adresate!
ma bucur ca iti place povestea si sper sa urmresti si continuarea…si, bine ai venit in „lumea lui Edward”!
pupici multi!
imi pare rau ca n`ai mai postat continuarea :9
sper ca nu ai renuntat la el :-s
e unul din ficurile mele preferate, si stilul tau de a scrie ma fascineaza :X
plus ca e o poveste care merita citita 🙂
eu ti`am dat un premiu 🙂
intra pe blogul meu pentru a vedea despre ce e vorba http://dienutza94.wordpress.com/2010/04/16/sunshine-award/
pupici :*:*:*
si sper sa mai continui ficul 😉
Diana multumesc mult pentru premiu si pentru cuvintele tale! si…nu, nu am renuntat la fic…povestea continua…chiar saptamana asta cu, capitolul 30!
imbratisari calde scumpa!!
imi pare rau:(
dar totusi cand mai postezi?
antonya cand mai postezi:(?
Diana, imi pare tare rau ca intarzii atat de mult postarea capitolelor urmatoare! 😦
te rog sa ma ierti si nu numai tu pentru o asa pauza mare…eu am trecut prin niste momente cam dificile…cumva viata mea a luat o intorsatura pe care nu am banuit-o si care m-a cam dat peste cap, sa zic asa…..dar sa stii ca lucrez la capitolul 30 si sper ca zilele astea sa il pot posta!
inca o data imi cer iertare de la toti!!! stiu ca am disparut „in ceata” fara nicio explicatie dar, credeti-ma mi-a fost foarte greu si adevarul ca m-am cam izolat de tot si toti ca sa pot sa-mi revin…acum sunt un pic mai bine si sper sa pot termina capitolul 30 si sa-l postez….zilele astea!
sper sa ma puteti ierta…si sper ca nu ati uitat de fic…. 🙂
Imi pare tare rau sa aflu ca ai probleme:(.Eu imi cer scuze ca te presez,mai ales acum cand ai parte de momente dificile.Dar te rog sa ma crezi ca tu esti de vina:)),adica ai facut din acest fan-fic un drog pentru mine si de aceea.Eu,alaturi de toti cititorii tai vom astepta cu nerabdare urmatorul capitol,chiar daca va dura o vreme pana va aparea.Sper din totul sufletul ca totul sa se rezolve, si tine minte:intotdeauna dupa ploaie vine soare.Cu siguranta in curand va fi soare si in viata ta.Te pup si astept cu patima urmatorul capitol:*.
ahh eu nu l-am citit..:O:O:O…ahh doamne ma apuc aucm dar vezi ca trebuie sa merg la sch…so nu cred ca o sa ai parte de commu ‘a la Eva’…doamne doamne nu-mi vine sa cred ca nu am citit..:d..ma apuc acum..:D
asa…:d…m-am intors de la sch..si am facut rost si eu de timp sa-ti dau si eu un comm ..ca la carte..’a la Eva’…app inainte sa incep romanu..stii am observat ca eu in afara de e genial sau mirific nu am zis cam nimik..:d…alceva..:))..eu zic intr-un comm acelasi lucru de 100 de ori..:d..deci sincer acum nu se compara cu comentariile tale..:d..
deci este la fel de emotionant de si frumos compus..scris ca intotdeauna…discutia dintre Eddy si toti membri familiei a fost absolut fascinanta…eu sincera sa fiu nici prin cap nu mi-a trecut asa ceva…logic capul meu .sec:)) …deap ai reusit sa intre si sa ..hmm aprofundezi emotiile ..lui Edward mai bine decat daca m-as fi gandit eu…:))..nu cred ca pot vreodata sa explic frica sau ..hmm supararea..:d..eu decat ideei jalnice…:D…am zis de nenumarate ori ca te respect..si trebuie sa ma mai repet inca o data…ca de nu am ce sa fac..:d..trebuie sa ma repet..pentru ca vocabularum meu nu este la fel de evoluat ca al tau..al meu e restrans:))…si nu cred ca pot sa coc ceva..:))..care macar sa fie destul de bun ca sa zic asa..:D..ahh deja ma 0lang…hay gata cu dramatizarea..:))
Deci…o luam de la inceput ..:))
era de asteptat ca Eddy sa fie suparat dar sincera sa fiu chiar nu ma gandeam la un dialog de genu…:d..:))/…mai surprins placut cu fiecare propozitie pe are ai scris-o … hmm argumentele lui Carlisle au fost extrem de bune plauzibile..si ma surprins tot placut ..cum ai „cos” din nou…si cum adik intr-un fel logic ca totul sa protrivit perefect..:D…nu stiu cum faci ..sa nu uiti anumite detalii din carte…care intr-un fel iti indica cea ce ai de scris..si daca e cumva sa ..hmm sa zicem sa scrii alceva..nu se potriveste cu cea ce e in cartea originala…dar tu..ei bine tu ai avut in vedere toate detaliile posibile..chiar si acel ..hmm chiar si titlul ..chair si cea ce zicea Eddy..se potriveste cu cea ce a zis el dupa ce s-au intors din Italia..:D..deci sincera sa fiu eu nu as fii reusit niciodata sa fac ceva de genu..poate pt ca sunt destul de ignorata cu detaliile…poate pt ca am obisnuinta sa mai schimb ceva..:d…oricum pt acesst lucru ca ai reusit sa faci New Moon din perspectiva lui Edward …te respect si te stimez..mai ales ca ai transpus si ne-ai surprins extrem de placut cu fiecare capitol…am trecut prin toate sentimentele prin care au trecut si personajele ..am plans cu ele..am ras cu ele…am suferit cu ele…:D..am iubit cu ele…stiu ca asta suna ceva cam de final ca sa zic asa..:d..dar simteam nevoia sa iti zic asta..:d..tu ai reusit sa ne faci sa il intelegem pe Eddy…ai reusit in asa fel incat sa luam lururile si din alta lumina…sa ii intelegem deciziile…cred ca am mai zic o data asta dar cum am zis..vocabularul meu este extrem de limitat..:d..
aceasta maniera palcuta..detaliiata plina de sentimente..dupa cum vezi a patruns in sufletele noastre..si dupa cum vezi de mine sincera sa fiu nu mai poti sa scapi..lucru care cred ca toata lumea il vrea..:D..:))
eu una nu te presez absolut deloc..sa scrii Eclipsa si Zori de Zi din perspectiva lui Edward..pentru ca ..e alegerea ta ..:d..si e de asemenea dorinta ta..chiar daca o sa-=ti lipseasca extrem de mult Eddy..dupa ce vei temirna ficul si iti va fii foarte gre sa te desparti de el..aucm este ca o parte din tine..din sufletul tau..:D..e ca si cum ti-ai aurnca o bucatica importanta din suflet la gunoi..asa ca eu doar te rog ai grija de sufletelul tau ..si nu-l arunca.pentru ca este o comoara nepretuita..:D..am devbitat total..nu am zis cat de mult ador acest capitol..dar acestea sunt detalii..:d..desigur importante dar nu cred ca mai pot sa mai completez ceva..:D..asa ca eu una acum te las..iti urez tot ce este mai bun..:D..sa ai multa inspiratie si sa mi-o trimiti si mie..:d..ahh si like always pwp:*:*:*:*:*…si iti multumesc..iti multumesc ca ai postat si ca ai decis sa imparti cu noi acest fan fic..de fapt acesta nu mai este deloc un fan fic..este micul tau paradis..pe care eu o sa-l pretuiesc..asa cum pot eu mia bine..:D…ahh sa sa iti mai zic ceva..eu nu am citit nu citesc si nu voi citit niciodata alt fic care sa fie cu acelasi subiect..New Moon din perspeddctiva lui Edward..pentru ca ,stiu ca si ceilalti merita o sansa , dar din moment ce am citit cea ce ai scris tu..care sa potrivit atat de bine cu viziunea din capul meu..:D si cu cea ce mi-am imaginat eu..nu cred ca nu o sa pot sa le compar cu aceasta capodopera..:D…asa ca e mai bine pt netiune..si desigur ca nu vreau sa insel cea ce imi aplce..:D..
cand pui urmat cap?
Fetelor va rog mult sa ma iertati pentru o asa pauza mare! Ficul nu s-a terminat, deci acest capitol nu este ultimul.
Am inceput sa lucrez la capitolul 30, dar nu l-am terminat…am fost prinsa un pic (bine, un pic mai mult:”>) cu niste hartogarii, acte, aprobari, avize si tot felul de „tampenii” pentru ca impreuna cu o colega vrem sa ne facem cabinet psihologic…visul meu!! :X 🙂
Sper ca zilele astea sa reusesc sa termin capitolul 30 si sa-l postez…
In speranta ca ma veti ierta…va mai spun o mica veste: bine era surpriza (una din cele 2-3 surprize pe care vi le rezerv :D), dar ca sa nu mai fiti supi pe mine, o sa va spun mai devreme…stiti ca ficul meu incepe de la cap 3 din carte – despartirea…ei bine, m-am hotarat sa scriu si primele 2 capitole de la inceput…am zis ca daca tot am scris atat de ce sa nu scriu TOATA cartea, de la primul la ultimul capitol! Acum, stiu ca va fi un pic ciudat ca dupa ce termin tot sa o iau de la capat cu primele doua capitole, dar eu sper sa va bucure acest fapt…. 🙂
Va pupic si va multumesc mult pentru comentariile voastre! 🙂 :X :*
Sper sa nu fie ultimul capitol. De ce nu continui cu Eclipsa si Zori de Zi din perspectiva lui Edward. Tu vezi foarte bine ce gandeste el. Ai un mod minunat de ai transmite gandurile. Este exact cum gandeste Edward. Scrii superb si cred ca ar fi minunat sa continui. Sper ca nu ai terminat. Chiar daca „Votul” a fost ultimul capitol din Luna Noua nu poti sa il termini. Trebuie neaparat sa il continui. Daca nu o faci te obligam noi. Glumesc. Fanficul e prea tare ca sa il inchei. Te pup si astept o continuare.
superb:X
Super capitol:X:X:X:X:X
Imi place mult partea cu plasma…chiar ma gandeam ce ar putea sparge…in rest nu prea am ce comenta,e o lucrare de geniu:*
Te pup si asteptam urmatorul capitol cat mai repede:*:*:*
super, super, super, minunat capitol. Mi-a placut extrem de mult.
Bine scris ca de obicei.
Un sfarsit de saptamana placut
e genial:X:X:X …felicitari:*:X:* ….imi place atat de mult cum ai redat fiecare stare si emotie:D:X:X …de abia astept continuarea:X:X:X
TARE RAU ………… BV …..AST SI ECLIPSE SI ZORI DE ZI DPDV AL LUI EDWARD……..TE DESCURCI MINUNAT :PUPICI SI BAFTA
S U P E R B !!!! Bineinteles ca nu pot citi far sa-ti las aici si aprecierea mea totala pentru aceasta maniera extraordinara de a ne prezenta superba poveste. Ai o capacitate de intelegere si transmitere a emotiilor extraordinara…. abia astept sa vad ce va veni de la tine.si , la fel cum i-am spus si Larei, lanseaza-te si vei avea o surpriza placuta. te pup!!
Bravo!Astept continuarea! :):*:*
Super… abia am terminat cap.28 cind a aparut 29… bravo… imi place foarte mult si sa stii ca ai talent… astept in continuare.. spor la scris.. pupici:*
Foarte, foarte bun si capitolul acesta!Ai reusit sa imi trimiti putin din nervozitatea lui Edward! Acum sunt si eu putin nelinistita! :)) dar nu conteaza, asta e de bine; asta inseamna ca dupa toate aceste capitole scrise pana acum, inca mai ai „puterea” de a transmite si a ma face sa simt emotiile din fiecare fraza scrisa de tine!
Ce mai pot sa zic….Sunt fericita ca ai postat atat de repede capitolul asta, si sper ca urmatorul va veni la fel de rapid.:)
:*:*:*>:D<
Gata si cap 29 fetelor! Sper sa va placa! Si revin la mentinunea facuta mai demult: doar ceea ce este intre ghilimele sunt dialogurile din carte, restul sunt gandurile citite de Edward.
Va pupic si binenteles, vesnica mea rugaminte: comentati!
Multumesc!! 🙂 :*
Super,super tare.Abia astept continuarea.Spor la scris.