Intr-un final, usile masive s-au inchis in urma noastra si tipetele agonizante au tacut, cel putin pentru urechile umane. Dar nu si pentru mine. Nu numai ca auzeam tipetele lor, dar si mintea imi era strapunsa de teroarea si durerea gandurilor lor. Unii luptau, altii implorau, dar toti au sfarsit pierind, unul cate unul. Cei care n-au fost suficient de norocosi sa intre in primul val de victime, asteptau dincolo de usa, avand parte de o portie din puterea anestezica a lui Alec. El nu se gandea la noi si la evadarea noastra, singurele lui ganduri fiind legate de resturile de sange si de trupuri de care trebuia sa scape la final.
Printre gandurile terorizate ale oamenilor, erau amestecate si cele ale vampirilor – se considerau specii superioare. Ii vedeau pe oameni, doar niste animale, reprezentau doar hrana pentru ei, dar de fapt ei nu evoluasera mai mult decat animalele in sine. Hiene! Nu, nu hiene. Vulturi! Ei nu se deranjau sa-si vaneze hrana, ci doar asteptau ca altii sa le-o procure, lasandu-le lor sarcina de a o devora. Barbari! murmura Alice in mintea mea.
Am încetinit ritmul nostru atunci când am ajuns în cele din urma la lumina si caldura din zona de primire. Bella statea în spatele meu, incercand sa-si recapete respiratia normala si sa-si calmeze inima, dupa cursa infernala.
„- Nu plecati pana la lasarea serii” ne reaminti Demetri.
Am dat din cap si el a plecat nerabdator sa nu intarzie prea mult la masa. Mi-am coborat privirea, uitandu-ma la Bella. Fata ei era palida si trasa, ochii ei – plini de lacrimi, se uitau înainte într-o stare de soc total si intregul ei corp tremura.
Gianna se uita atenta la noi, iar gandurile ei erau confuze. El poarta o pelerina de-a garzilor, dar de ce nu ia masa cu ei? Ochii ei trecura peste Bella. Se pare ca ea nu ia convins sa-i ofere nemurirea. Si totusi, ea traieste??
Am blocat gandurile Giannei si m-am concentrat asupra Bellei.
„- Esti bine?” Am întrebat-o. Ochii ei i-au întâlnit pe-ai mei, dar parea sa priveasca prin mine. Mi-am dat seama ca era în stare de soc. Corpul ei tremura si gura ei se deschise, ca si cum avea de gând sa vorbeasca, dar nici un sunet n-a iesit. Lacrimile curgeau siroaie din ochii ei, alunecand pe obraji palizi; fiecare picatura care cadea, ma lovea ca o lance in inima.
Alice si eu am schimbat o privire îngrijorata.
„- Ar fi bine sa o faci sa stea jos” , a spus ea. ” Se prabuseste.”
Bella se uita în jurul ei, in timp ce lacrimile continuau sa curga pe obrajii ei de fildej. Scâncetul ei a devenit mai puternic, realizand in cele din urma, gravitatea situatiei prin care trecuse. Ochii inca ii erau infipti intr-ai mei, parca cautand siguranta ca totul se terminase. Inca simteam ochii Giannei atintinti asupra noastra, confuza, neintelegand ce se intampla.
„- Sss, Bella, Sss,” Am mângâiat-o, tragând-o pe canapeaua din celalalt capat al camerei. Mi-am impreunat mainile in jurul ei, tagandu-o aproape de mine si ridicandu-mi privirea catre Alice, nestiind ce sa fac, rugandu-o din priviri sa-l sune pe Carlisle.
„- Cred ca se isterizeaza. Poate ar trebui sa ii dai o palma,” sugera Alice.
Am fulgerat-o cu o privire salbatica, de avertizare, dar am revenit repede la Bella. Alice ridica din umeri si se aseza pe canapea alaturi de mine. Relaxeaza-te! Era doar o sugestie. Uneori, doar cuvintele nu sunt suficiente.
Bella continua sa planga si corpul ei tremura din cauza socului.
„- E in regula, esti in siguranta, e in regula” i-am soptit la ureche. Am ridicat-o in poala mea si am invelit-o cu pelerina lui Felix, protejandu-o de raceala pielii mele. Barbia mea se odihnea pe capul ei si inchizandu-mi ochii am continuat sa vorbesc incet incercand s-o calmez. Vroiam sa-i spun sa nu-si faca griji, ca vom gasi o modalitate s-o pastrez in viata, dar erau prea multe ureghi care ar fi auzit asta. Scrancetele ei se linistisera dar lacrimile inca ii curgeau pe obraji. Am imbratisat-o mai strans, murmurandu-i la ureche ca v-a fi bine, ca acum este in siguranta. Chiar si prin lana groasa puteam sa simt caldura trupului ei inconjurandu-ma. Cat de mult timp visasem la aceasta imbratisare! Egoist, nu ma puteam gândi la nimic altceva în acest moment, decât la bucuria pura de a avea pe Bella in bratele mele, din nou. Dupa luni de tortura, dupa vestea pierderii ei, care ma devastase, a o avea acum, in siguranta, in bratele mele, chiar si pentru un scurt moment, era un miracol.
„Este in regula. Esti in siguranta. Va fi bine.” am continuat sa-i murmur la ureche. Dar asa cum ea continua sa planga, adevarul era evident: ea intelesese intr-un final ce fel de monstri eram cu adevarat.Voi mai putea sa traiesc daca o voi pierde din nou? Ritmul respiratiei ei revenea la normal si am asteptat, cu teama cuvintele ei.
„- Toti oamenii aceia…”, a murmurat ea. Imaginea turistilor ignoranti, condusi la Volturi, ca miei la sacrificare, m-a adus înapoi în prezent.
„- Stiu,” i-am raspuns, încercând sa-mi mentin calmul. Vroiam sa-i spun ca eu nu eram asa, ca nu as putea face niciodata, nimic atat de brutal, dar focul din gatul meu inca prezent, imi trada minciuna. Bella auzise deja destule minciuni de la mine ca sa mai adaug inca una pe lista.
„- E atât de oribil.” a spus ea, vocea tremurandu-i la fel ca si intregul corp. Tinandu-mi respiratia am asteptat, cu teama, clipa in care v-a modifica, adaugand: Esti atat de oribil!
Dar modificarea n-a venit si o usurare imensa puse stapanire pe mine. Alice murmura in mintea mea: Ce-a fost in capul tau sa gandesti asa ceva? Am zambit usor, cu vinovatie pentru gandul meu si i-am murmurat Bellei:
” – Da, este. Mi-as fi dorit sa nu fi vazut asta.” Nu imi puteam imagina ceea ce ea gândea despre mine, dupa ce asistase la adevarata mea natura, la ceea ce eram. Se va teme de mine de acum inainte? În cele din urma ea si-a dat seama de pericol si se v-a indeparta tipand, asa cum ar fi trebuit sa se intample inca de cand ne-am întâlnit prima data?
Am putut auzi inima ei începnd sa sa linisteasca. Ea a respirat adânc de mai multe ori si si-a sters lacrimile pe mantia groasa sprijinindu-si capul de pieptul meu, relaxandu-se in bratele mele. Tocmai cand credeam ca tot ce fusese mai rau trecuse, Gianna s-a decis sa ne „ajute”.
„- Pot sa va aduc ceva?” A întrebat-o pe Bella, aplecandu-se peste umarul meu. Bella tremura, dar nu i-a raspuns, in schimb si-a ridicat privirea spre ea, holbandu-se cu o expresie de surpriza si amaraciune pe fata.
„- Nu”, i-am raspuns calm, comunicand mai mult cu ochii decât cu vocea. Gianna zîmbi politicos si încuviinta, revenind la biroul ei.
Bella a privit-o si apoi s-a întors uitandu-se la mine. Vorbind incet, ea m-a întrebat:
„- Ea stie ce se petrece aici?” tonul ei suna acuzator.
„- Da. Stie totul,” i-am raspuns, dînd din cap. Si vrea ceea ce vrei…ai vrut si tu. Speram ca dupa tot ceea ce vazuse sa-si fi revizuit hotararea.
Ochii ei s-au marit de uimire.
„- Stie ca o s-o omoare intr-o zi?”
„- Stie ca nu e exclus”
M-am uitat fata Bellei, dar reactia ei era dificil de descifrat. Parea surprinsa, dar nu stiam daca acest lucru era bine sau nu.
„- Spera ca se vor decide sa o pastreze”, am adaugat.
Ea se uita la mine, incertitudinea umpland ochii ei. Confuz, a întrebat:
„- Vrea sa fie una de-a lor?”
Am dat din cap si am privit cu atentie reactia ei. Bella si Gianna nu erau atât de diferite. Ambele erau oameni care-si riscau viata lor, dezvoltand relati cu vampiri si doreau sa devina unul dintre ei. Dupa ce fusese martora la aceasta teroare, Bella înca dorea sa fie transformata? Oare regreta promisiunea facuta lui Caius?
Ea se cutremura si respiratia i se accelera.
„- Cum poate sa vrea asta?” S-a oprit, putin, uitandu-se la Gianna cu o privire scârbita. „Cum poate sa-i priveasca pe oamenii aceia ducandu-se in in camera aceea hidoasa si sa vrea asta?”
Abia auzit ultima întrebare. Mintea mea ramasese fixata pe prima ei intrebare: „Cum poate sa vrea asta?” O mica bucata din inima mea s-a rupt, întelegand faptului ca Bella ar putea sa ma respinga. Atât de mult luptasem sa mentin umanitatea ei, sa-i protej sufletul, incat ideea ca ei i-ar fi teama de mine sau chiar m-ar uri imi rupea inima. Nu conta cât de mult încercasem s-o protejez, în inima mea, imi doream sa fie a mea pentru totdeauna. Vroiam ca ea sa fie ca mine, sa stea cu mine pentru vesnicie. Dar stiam ca aceste dorinte erau egoiste si pentru binele ei, pentru sufletul ei eram dispus sa le las deoparte.
Edward, ea nu asta vrea sa spuna. Crede-ma. Am ignorat gandurile surorii mele. Am încercat sa-mi opresc mirarea, dar Bella deja vadea schimbarea de pe chipul meu, uitandu-se la mine cu o privire nedumerita pe fata ei. Inca o data, privirea ei se inmuie si ochii incepura sa verse din nou lacrimi.
„- Vai, Edward”, a strigat ea, aruncandu-si bratele în jurul gâtului meu si plîngand în pieptul meu. M-am uitat la Alice, dar si ea se uita la fel de surprinsa de reactia ei. Am mangaiat-o usor, pe spate incercand s-o calmez.
Incruntandu-ma usor la reatia ei, am strans-o mai aproape de mine. Daca ei ii era frica de mine, de ce se lipea mai strans de mine?
„- Ce s-a mai întâmplat?”, Am întrebat.
Ea a raspuns punandu-si bratele ei mai strâns în jurul gâtului meu si tragându-ma mai aproape.
„- Este atat de urat din partea mea sa fiu fericita acum?” A soptit in pieptul meu.
Ea e… fericita? Ei nu-i e frica de mine?
Ti-am spus eu! Am vazut cu coltul ochiului cum Alice ranjea la mine cu o expresie de superioritate pe fata. N-ai vrut sa ma asculti…
Printre suspine si lacrimi, Bella spusese un mare adevar. Ea inca ma iubea! Caldura mi-a umplut inima, raspandindu-se apoi in intregul corp. Am cuprins-o, strangandu-o si mai mult la pieptul meu, asa ca acum puteam simti fiecare centimetru din corpul ei presat de al meu.
Mintea imi era cuprinsa de bucurie si de fericire ca dragostea mea se afla in bratele mele. Dupa ce trecusem prin toata frica, oroarea, moartea – Bella mea, fragila mea bucata de cer, era fericita. Ea a oftat usor, multumita, exemplificand perfect sentimentele mele.
„- Stiu exact la ce te referi”, am soptit. Stiam ca aveam un zambet prostesc pe fata dar nu-mi pasa. Dupa tot ceea ce traisem nu mai ma interesa nimic. „Dar avem multe motive ca sa fim fericiti. In primul rand, suntem in viata.”
„- Da”, ea a dat din cap si a chicotit nervos. „E un motiv foarte serios.”
„- Si suntem împreuna”, am adaugat, expirand de usurare. Nimic nu ma putea face mai fericit. Ea a aprobat usor in timp ce inima i-a tresarit putin, facand ca o mica voce din mintea mea sa ma avertizeze ca ceva nu era in regula.
„- Si cu ceva noroc vom fi in viata si maine.”
„- Sa speram,” a raspuns ea.
„- Viitorul e destul de bun” adauga Alice. Ea se concentra pe Aro si am vazut cum il trimitea pe Alec sa ne elibereze, in timp ce ultimele resturi ale macelului incepeau sa dispara. Pivind mai mult in perspectiva, am vazut dragostea care i-a umplut ochii la reintalnirea cu Jasper. O scurta imagine cu mine privind-o pe Bella in timp ce dormea, incheia incursiunea in viitor a lui Alice. „Il voi vedea pe Jasper in mai putin de douazeci si patru de ore”. Ea a zâmbit la noi si a închis ochii, in timp ce viziunea cu reintalnirea cu Jasper persista inca in mintea ei. La inceput eram suparat pe Alice pentru situatia asta, insa in timp ce-o priveam, recunostinta ma coplesi. Ea si-a riscat viata pentru a ma salva pe mine. Daca ea nu ar fi intervenit, eu si Bella nu am mai fi avut parte de aceasta reintalnire. Ii datoram surorii mele mai mult decat ea ar putea realiza vreodata.
Bella se misca usor in bratele mele, ridicandu-si ochii, privindu-ma intens. Nu aveam nevoie de cuvinte pentru a comunica modul în care ma simteam în acel moment. Ma uitam in ochii ei, incecand sa-i transmit toata dragostea mea, incercand sa-o asigur ca totul va fi bine. Cum mai puteam sa ma indoiesc de grija ei pentru mine? Ea si-a riscat viata pentru a ma salva pe mine, ea a traversat jumatate de lume doar ca sa vina dupa mine si dupa tot ceea ce-i facusem, ea inca era in bratele mele.
Cu toate acestea, o voce mica, din mintea mea mi-a amintit ca reactia ei ar putea fi doar un rezultat al usurari emotionale care a venit odata cu realzarea faptului ca era in siguranta. Ea ar fi putut sa vina sa ma opreasta dintr-un sentiment de vinovatie sau obligatie. Adevaratul test va fi dupa întoarcerea acasa noastre. O sa mai vrea sa ma aiba langa ea atunci? Am împins gândul asta din mintea mea, permitandu-mi sa ma bucur de momentul acesta. Imi imaginam ca ea inca ma iubea, macar acum, in acest minut, ma bucuram de acest moment fara sa ma mai gandesc ce se va intampla dupa ce vom ajunge acasa.
Am inceput sa-i studiez fata. Pielea ei era mai palida decât imi aduceam aminte. Parul ei crescuse mai mult si isi pierduse din stralucirea sa obisnuita. Am urmarit cercurile intunecate de sub ochii ei cu degetele mele.
„- Arati atat de obosita” am remarcat.
„- Si tu arati insetat,” sopti ea înapoi, uitandu-se la ochii mei de abanos. Mi-am reprimat un oftat. Bella mea intotdeauna gasea un motiv sa se ingrijoreze. Oare intelegea ea cat de putin ma afecta setea acum? Se parea ca separarea nu a fost buna pentru nici unul dintre noi.
„- Nu-i nimic,” am ridicat din umeri. Setea era cel mai îndepartat lucru din mintea mea, parfumul ei dulce nu mai deranja acum si tot ceea ce vroiam era dragostea, nu sangele ei.
„- Esti sigur?” A întrebat ea. „As putea sa stau cu Alice” ,adauga ea fara entuziasm dar mainile ei se stransera mai mult, imbratisandu-ma mai stras, contrazicand vorbele ei.
Am oftat si i-am intors imbratisarea.
„- Nu fi ridicola. Niciodata nu am fost mai stapan pe „acea” parte din natura mea ca acum”, i-am spus usor, tragand de un colt al pelerinei ca ea sa-si sprijine obrazul pe ea si nu direct pe pielea mea rece.
Bella a continuat sa se holbeze la fata mea cat timp o tineam in brate. Vedeam cum pleoapele ei se lasau in jos si nu putea intelege de ce se lupta sa stea treaza, de ce nu incerca sa se odihneasca cand era evident foarte obosita. Incet, mi-am îndreptat atentia spre Alice. Asta era o buna posibilitate de a discuta despre intoarcerea noasta. Nu mai vroiam sa stam nici o secunda in plus decât era necesar, asa ca trebuia sa vorbesc Alice. Am inceput sa vorbim, in tonuri discrete, ca sa n-o deranjez pe Bella.
– Am vazut ca ai avut parte de o intreaga aventura ca sa ajungi la mine, Alice… mi-am arcuit spranceana, asteapta raspunsul ei.
– Trebuia sa pun lucrurile la punct, Edward. Stiam ca singurul mod de a te opri era s-o aduc Bella, cu toate ca am urât s-o fac. Imi pare asa de rau pentru ca am pus-o in pericol…Dar ea a venit de buna voie, practic, ea a insistat.
Am dat din cap, acceptand scuza ei.
– Am înteles, Alice. Nu sunt suparat. In fond, in toata povestea asta, eu sunt cel vinovat.
Ea si-a plecat capul la confesiunea mea.
Am chicotit usor, nedorind sa ma opresc asupra greselilor din trecut.
– Deci, ai furat un Porsche, hmm?
Ochii ei s-au aprins instantaneu.
– Oh, Edward! Ce masina uimitoare! Era galbena si rapida si…superba! Am avut noroc sa gasesc o astfel de masina pentru a putea ajunge la Volterra atât de repede. Fara ea, niciodata n-am fi ajuns la tine în timp util.
Am chicoti din nou la entuziasmul ei.
– Chiar mi-a fost dor de tine, Alice. Am ratat atat de multe, nu?
Ea a zâmbit.
– Si mie mi-a fost dor de tine. Mai mult decât atat! Stii, Carlisle si Esme vor fi alaturi de tine si te vrem înapoi. Ea a ezitat, îngustandu-si ochii. Vei veni inapoi, nu?
– Da, vin inapoi. Nu conteaza ce se întâmpla dupa ce ne întoarcem, dar mi-am dat seama ca nu pot fugi mereu de problemele mele.
Ea dadu din cap si isi impreuna mainile. Parea atât de încântata sa stie ca ma voi intoarce acasa… Noi nu discutasem despre ce se va întâmpla, odata ce o vom lasa pe Bella in Forks. M-as alatura familiei în Ithaca? Ne vom intoarce in Forks?
– Alice…?
Ea ofta, stiind deja ce vroiam sa spun, înainte sa formez intrebarea.
– Nu stiu, Edward. Viitor, nu este clar în acest moment. Exista înca decizii care trebuiesc luate. Eu nu pot vedea lupii si pentru ca viata Bellei pare oarecum legate de acestia, exista gauri în viitorul ei care fac dificila determinrea modul în care lucrurile se vor desfasura.
Mi-am coborât ochii si am expirat adanc. Alice facu un semn usor cu mana si a continuat.
– Acum, Edward, nu sari la concluzii. Am spus ca deciziile sunt înca pe cale sa se se ia, dar nu am spus exact ce decizii.
Am privit-o cu atentie. – Explica.
– Ei bine, stii ca ea e ranita. Asta e evident. Ea a fost devastata când am plecat, si pe buna dreptate. Ea te-a iubit, Edward, mai mult decât tu sau oricare dintre noi a realizat. Stiu ca nu esti sigur de viitor, dar un lucru iti pot spune cu certitudine: ea înca te iubeste.
M-am aplecat si i-am sarutat fruntea Bellei înainte de a-mi intoarce privirea catre Alice. – Dar cum poti sa…?
– Edward, sunt sigura. Ai încredere în mine în acest sens. Nu trebuie sa fiu clarvazator ca sa stiu ca ei înca îi pasa de tine. Este in mod clar, evident! Crezi ca ea ar traversa toata Europa pentru a veni la tine, daca nu te-ar iubi? Tu n-ai vazut-o cum arata când m-am intors. Ei bine…Cred ca acum ai vazut-o. se intrerupse ea, chicotind usor cand a realizat ca de fapt vazusem totul in mintea ei. Dar ea era la pamant când am gasit-o. Eu pot vedea în ochii ei. Sunt complet aprinsi cand e in jurul tau. Ea nu a încetat niciodata sa te iubeasca.
Un zambet moale a crescut pe buzele mele, auzind vorbele lui Alice. Degetele ei delicate imi atingeau usor bratul, plimbandu-se de-a lungul lui, iar eu i-am zambit linistitor.
– Esti un norocos, Edward! Sper sa realizezi asta, acum! continua Alice zambindu-mi usor.
I-am intors zambetul si am intrebat-o: – Deci, ce decizii înca nu s-au luat?
– Acum, nu fi suparat pe mine… Ochii mei s-au diminuat in timp ce asteptam sa continue. Cred ca ar fi mai bine sa nu intervin, Edward. Ai vazut ce a cauzat ultima mea predictie. Cred ca cel mai bine este sa lasam evenimente sa se desfasoare in mod natural.Tu si Bella trebuie sa va rezolvati problemele, fara consultarea mea.
Am dat din cap. Acesta nu era raspunsul pe care vroiam sa-l aud, dar am înteles ce vroia Alice sa spuna. Si ea a avea dreptate. Nu mai era mult pana voi discuta cu Bella si nu ar fi corect daca sa stiu rezultatul în avans.
In timp ce dezbateam problema in minte, brusc, gandurile lui Alice m-au distras. Prada, Armani, Versace…poate vom avea timp…
Ooo nu…
– Vom avea timp pentru ce Alice? am intrebat-o fiindu-mi teama de raspunsul ei.
– Doar un pic de cumparaturi…Stii, sunt pentru prima data in Italia… Gucci, Ferragamo, Luisa…lista continua in mintea ei. Am clatinat usor din cap. Alice ramanea tot Alice! Odata ce vazuse ca pericolul trecuse, mintea ei era din nou plina de magazine si de haine. Aproape ca m-a pufnit rasul vazand scenariile din mintea ei. Alerga din magazin in magazin cu o expresie de fericire totala imprimata pe chip.
– Te inteleg Alice, dar asta nu e o calatorie de placere. Nu uita ca exista oameni care ne asteapta sa ne intoarcem acasa , i-am raspuns incet. Stiam ca nu toti vor fi fericiti sa ma vada… Charlie cu siguranta era unul dintre ei. Alice aproba tacut, incruntandu-se usor ca un copil mic.
Apoi, brusc zambi usor, in timp ce eu am gemut usor vazand gandurile ei.
– Da, eu pot sa-ti spun cu certitudine absoluta. Atunci când ne vor permite sa plecam, tu vei iesi cu Bella din oras, iar eu ma voi întoarce la Fortezza Medicea pentru a aduna lucrurile noastre si a procura o masina cu care sa plecam.
– Te duci sa furi o alta masina? , Am întrebat. Nu cred ca Carlisle te-ar aproba.
– Dar eu nu fur Edward. Numai împrumut pentru o vreme, zise ea cu ranjet pana la urechi pe fata ei. Apoi, vom conduce la aeroportul din Florenta, vom lua primul zbor înapoi in State, si apoi ne vom intalni cu Jasper si restul familiei in aeroportul din Seattle , termina ea, cu ochii stralucind in anticipatie.
Am dat din cap, in timp ce Bella se misca usor in bratele mele si mi-am aplecat capul sarutandu-i usor parul. Capsuni…ea inca folosea acelasi sampon m-am gandit zambind usor si respirand adanc parfumul ei. Frezi si capsuni.
– Deci, spune-mi ceva, Edward, Alice a început.
– Hmm …? am murmurat, nedorind sa-mi iau ochii din nou de la Bella.
„- Ce-a fost vorbaria aia despre „cantareti”?” A întrebat ea.
„- La tua cantante”, Am citat cuvintele Aro a vorbit.
„- Da, aia,” raspunse Alice, dînd din cap.
„- Ei au o denumire pentru o persoana care miroase ca Bella pentru mine.O numesc „cantareata” mea – pentru ca sangele ei canta pentru mine.”
Alice si-a dus mana la gura si a ras puternic. Descrierea era destul de exacta, intr-adevar sangele Bellei cantase pentru mine.
Desigur, Alice întelesese analogia, dar imaginea care o nascocea mintea ei era ridicola; Bella în picioare pe scena, intr-un bar de karaoke, cantand pentru mine. Mi-am înabusit un râs si am privit-o din nou pe Bella
– N-o pot ajuta, Edward. Dar trebuie sa recunosc, ca ar fi distractiv.
Am zâmbit si i-am sarutat nasul Bellei. Nu imi pasa daca ea vorbea cu mine, canta pentru mine sau doar tacea, atata vreme cat eram impreuna. M-am uitat inapoi la Alice.
– Si nu crezi ca ar fi întelept sa începem sa facem aranjamentele acum în timp ce asteptam?
– Stiu, stiu. Lasa-ma sa-l sun pe Carlisle mai intai si apoi voi suna si la aeroport. Ea s-a ridicat si s-a indepartat putin, astfel încât sunetul vocii ei sa n-o perturbe pe Bella. Am avut grija sa pastram volumul redus pentru conversatia noastra, pentru a-i permite Bellei sansa de a se odihni si pentru a evita ca urechile curioase ale Giannei sa auda ceva in timp ce statea in spatele biroului cu ochii pe noi.
In timp ce Alice vorbea la telefon, pregatind totul, mi-am închis ochii si mi-am imaginat tot ce vroiam sa-i spun Bellei. Nu erau multe pe care sa i le spun, nu vroiam s-o coplesec cu detaliile calatoriei mele, dar nu stiam de unde sa incep. Mi-era teama ca daca voi spune prea multe, ea s-ar departa de mine; dar daca spuneam prea putine si nu o convingeam de sentimentele mele?
Eram curios in legatura cu viata ei cat timp fusesem plecat, despre toate secretele pe care ea le tinea ascunse de Alice. M-am întrebat despre noua ei relatie cu Jacob Black si modul în care ar putea sa ne afecteze asta in viitor.
Ea se misca din nou in bratele mele, strangandu-se mai aproape de mine, iar eu i-am sarutat din nou parul respirand adanc parfumul dupa care tanjisem atat de mult timp. Fiecare centimetru din corpul meu era conectat cu al ei si fiecare atingere trimitea socuri electrice prin tot corpul facandu-mi inima sa se umple de bucurie.
Alice s-a întors si se aseza, dar nu a vorbit. Ea si-a închis ochii gandindu-se la reintalnirea ei cu Jasper. Am vazut dragostea din ochii lui, in viziunea ei. Mi-am dat seama cat de norocosi erau fratii mei, avandu-se unul pe altul. Niciodata nu m-am gandit la asta prea mult, fiind un om ciudat, dar descoperirea iubirii mi-a deschis ochii spre atât de multe lucruri noi pe care nu le observasem inainte.
Am continuat sa ma uit la Bella, in tacere, uimit ca inca era in bratele mele. Pleoapele ei se deschisera usor luptandu-se sa ramana treaza. Dintr-o data, usile duble ale salii se deschisera si Alec iesi, cu ochii stralucind intr-o nuanta de purpuriu vibrant. Instinctiv mi-am indreptat postura la vederea lui, tragandu-o pe Bella si mai aproape de mine. Uimita, ea s-a uitat la mine si apoi urmandu-mi privirea, ochii ei il intalni pe Alec.
„- Sunteti liberi sa plecati”, a spus el pe un ton placut. „Va rugam doar sa nu zaboviti în oras.” Sper ca nu vrei sa ne mai dai un alt motiv de-a va aduce înapoi…
Nu aveam nevoie de avertizarile Volturilor. Avusesem deja parte de prea mult chin din partea lor ca sa mai zabovim fie si o secunda in plus in Volterra.
„- Asta nu va fi o problema”, i-am raspuns rigid.
Alec zîmbi, dand din cap, si disparu din nou. Am schimbat o privire cu Alice. E timpul sa plecam Edward. Am slabit usor stransoarea din jurul Bellei si am ajutat-o sa se ridice in picioare. Se clatina usor, dar am prins-o înainte sa-si piarda tot echilibru.
„- Mergeti prin coridorul din dreapta dupa colt, pana la primul ascesor” zise Gianna. „Iesirea este cu doua etaje mai jos si da direct in strada. La revedere.” Ea si-a impreunat mainile si s-a uitat linistita la noi in timp ce am inceput s-o conduc pe Bella spre usa.
Alice si-a închis ochii pentru scurt timp înainte de-a se ridica de pe scaunul ei. Am vazut în mintea ei viziunea cu Gianna lipsita de viata, în bratele lui Felix. Alice si-a deschis ochii si a fulgerat-o pe Gianna intr-o avertizare tacuta. Mi-a fost mila de soarta ei, dar nu puteam sa facem nimic. Nu va exista nicio scapare pentru ea.
inca un capitol extraordinar 😡 🙂
Crina, multumesc mult, mult ptr fiecare comm de la fiecare capitol!! tu chiar ai vb serios cand ai zis ca nu te lasi pana nu-l citesti pe tot!!! ei bine, acum ai ajuns aproape de final 🙂
Te pupic si inca o data, multumesc mult ptr comm tale! asa de mult mi-au incalzit inimioara si, datorita tie, ziua aceasta a inceput minunat!! 🙂
:* :* :*
faci o treaba excelenta…iubesc fanficul tau…te pricepi asa de bine sa-i exprimi trairile lui Edward…abia astept urmatorul capitol..pupici si succes in continuare..:*:*
e super..:*abia astept continuarea..te pricepi asa de bine sa exprimi trairile lui Edward…iubesc ficul tau..pe cand capitolul urmator?
fantastic.. mi-a placut enorm.. ne-ai dat o idee despre viitorul giannei, ce gandeste alice si cum vede viitorul, gandurile volturilor.. si bineinteles sentimentele lui edwarde car sunt.. wow.. cum ne-am obisnuit…
imi place imi place imi place :X:X:X
deci superb…
:X:X:X
puuuuup :*:*:*:*
>:D:D:D<
Minunat!Suberb!Fantastic!Extraordinar!Cool!Genial!…ca intotdeauna :)…..abia astept cap24…mult succes si multa inspiratie!:) te pup!:-*
Fantastic!Bravo!:*:*:*:)
superb ! can’t wait for the next:)
foarte frumos m-ai lasat fara cuvinte….te felicit si abia ast urm capitol
wooow…..antonie genial …:D…chiar e genial me gusta mucho..:D(de la un timp am o problema cu spaniola:))..ce sa-mi faci..)..e absolut genial….de fapt chiar nu mai am cuvinte…uaaa nu mai am cuvinte…ar trbeui sa scriu intr-o carte ceva …venind de la mine …e o premiera…deci astept cap urmator…si o sa dau un comm mai lung cand voi avea cuvinte sa vb….adik cand ma voi aduna de pe jos..:))..:D…:*:*:*:*
Bravo Antonia, ca de obicei ai scris superb. Minunat de-a dreptul.
Felicitari si inspiratie maxima pe mai departe.
Imbratisari calde si noapte linistita tuturor
foarte frumos capitolul sincer astea sunt cap mele preferate din luna noua deci abia astept continuarea
Felicatari antonia!!! esti foarte tare
ff frumos:X:X….ca intotdeauna ma impresionezi cat de bn stii sa redai starile lui edward.intaresc ce am scris in comentariul anterior….am impresia ca citesc new moon scris de insasi steph….esti f talentata antonya:X:X:X..sper sa postezi urmatorul capitol cat mai rpd:X:X:X…pupici:*:*:*
suuuuuperb…minunat ca de obicei!!!
te rog te rog mult,mult de tot sa scrii si urmatorul capitol cat mai repede,sunt atat de curioasa….pupici:*:*
Ohhh, capitolul asta e atat de emotionant. Aproape ca mi-au dat lacrimile! Sa mi-o imaginez pe Bella in bratele lui Edward, agatandu-se de el ca si cum daca ar slabi stransoarea el ar disparea si va ramane din nou doar cu o iluzie… Parca mi se strange sufletul cand citesc din nou patrile acestea din carte.:(
Antonya, ai facut, ca de obicei, o minunata treaba. Pentru mine, Noape fara luna, a devenit oficial a doua carte Luna Noua scrisa din punctul de vedere al lui Edward. Daca ar fi sa o publici cu sigurabta va avea acelasi impact cum au avut cartile asupra mea! Tot ce ai scris cu cum ai descris se pliaza atat de bine pe personalitatea lui Edward. ..Bineinteles ca si tu ti-ai lasat amprenta, adaugand fiecarui capitol o nota aparte de magie facand totul mult mai frumos si placut.!
De abia astept urmatorul capitol.:X:X:X
Cori, multumesc mult. Scumpica si dulcica ca de obicei!! 🙂
wow…”Noapte fara luna” a devenit oficial a doua carte scrisa din punctul de vedere al lui Edward!!!:O :O Cori….eu… nu stiu ce sa zic….multumesc mult ca asa vezi lucrurile….sper sa nu supere pe nimeni comm tau…:D
te pupic :* :* :*
„Noapte fara luna”*
Am atatea greseli in scris..scuze pentru asta..dar cel mai grav..am scris gresit numele titlului! nu imi voi ierta niciodata aceasta greseala!!:))))
well, si eu sper ca nu va ofensa pe nimeni commentul meu dar daca da, atunci asta este, imi asum…”vina”:)
:)) stai linistita! nu e nimic! se mai intampla!! :)))
:* :* :*
Primul comm. super!
Ma bucur ca ai adaugat, ca pana acum si pasaje diferite de New Moon. Altii ar fi facut Ctrl c–- Ctrl v din varianta digitala a cartii. O sa te inspiri si din film ??? sper ca nu, sunt prea multe copy de la original, avem nevoie de ceva original..
Abia asteptam capitolul urmator
da, esti prima!! :))
sa ma inspir din film?? nu prea inteleg la ce te referi? eu scriu cartea New Moon din perspectiva lui Edwrad, nu am nici o legatura cu filmul…in afara de poze…mai ma inspir si eu de acolo….cautand sa exemplific cat mai bine capitolul respectiv….dar atat…asa ca…eu zic ca e destul de original ;))
te pupic :* :*