„Doamnelor si domnilor, in curand vom ajunge în Florenta, Italia. Va rugam asigurati-va ca scaunele sunt in pozitie verticala si centura de siguranta este…” N-am mai ascultat mesajul capitanului.
Am deschis ochii si m-am întins, simuland ca as fi un om care a dormit 11 ore. M-am ridicat putin si uitandu-ma pe geam am vazut clipind luminile din Florenta.
„Oh, ce frumos este!” zise femeia de langa mine, aplecandu-se peste mine pentru a vedea mai bine luminile orasului.
Am dat din cap fiind de acord.
Mintea mea a inceput sa lucreze din nou. Mi-am petrecut durata zborului impingand totul departe. Nu am vrut sa ma gandesc la Bella. Nu am vrut sa ma gândesc la familia mea. Si cu siguranta, nu am vrut sa ma gandesc la motivul calatoriei mele. Am încercat sa obtin o stare de amorteala completa, sa ma afund intr-o stare de deprivatiune senzoriala. Era starea cea mai apropiata de somn.
Vocea capitanului se auzi din nou din difuzoare: „Însotitorii de zbor, sa se pregateasca pentru aterizare.”
Am cuprins bratul scaunului si m-am uitat inca o data pe fereastra in timp ce avionul cobora peste oras. Anxietatea mea crestea. O mica voce din mintea mea tipa la mine: „Nu, Edward, nu face asta! Te rog, opreste-te!!” Nu am putut stabili daca acesta era un strigat indepartat de la familia mea sau o mica voce din constiinta mea care incerca dintr-un oarecare motiv sa ma opreasca. Oricum, am blocat-o. Nimic nu ma va impiedica de la misiunea mea.
Am simtit o mana mica pe bratul meu, strangandu-l usor.
„Nu fi nervos, draga. Vom ateriza in curand in conditii de siguranta.” Femeia de lânga mine interpreta-se gresit anxietatea mea, ca fiind frica. Am zâmbit usor, lasandu-o sa creada ca intr-adevar sufeream de aerofobie. Daca ar fi stiut ca pericolul cel mai mare se afla chiar langa ea, atunci ei i-ar fi fost frica…
Avionul se cutremura cand rotile au atins pista si incetinii in timp ce se apropia de poarta. Inca o data, vocea se auzi in difuzoare.
„Doamnelor si domnilor, bun venit la Aeroportul din Firenze. Ora locala este 9:48. Pentru siguranta si confortul dumneavoastra, va rugam sa ramâneti asezati cu centura de siguranta fixata, pâna când, capitanul v-a opri semnul de la centura….” Inca o data am incercat sa ignor informatiile nefolositoare din difuzoare.
„În numele Lufthansa Airlines si a intregului echipaj, va multumesc ca ati calatorit cu noi si va mai asteptam, pentru o noua calatorie cu noi, in viitorul apropiat. Sa aveti o sedere placuta in Florenta! „
Nu puteam sa ignor vocea…
Avionul s-a oprit. Pasagerii obositi din jurul meu au început sa-si stranga bagajele si sa se ridice, murmurînd în tonuri emotionate. M-am ridicat si femeia de langa mine imi zambi politicos de „la revedere” si incepu sa se miste pe culoar.
M-am miscat si eu în spatele ei îndreptandu-ma spre iesire. Imi simteam picioarele grele, ca si cum as fi fost incaltat cu o pereche de cizme din ciment si otel, fiecare pas fiind mai greu ca ultimul. Stiam in mintea si in inima mea ca asta imi doream cu adevarat – sa termin cu existenta mea. Dar, se pare ca trupul nu vroia sa colaboreze. Un sentiment de autoconservare lupta împotriva vointei mele.
Mergand de-a lungul culoarului, vocile din capul meu continuau sa ma roage sa ma opresc. Mi-am scuturat capul fortandu-mi concentrarea sa revina si sa blochez vocile. Am continuat sa le împing afara din mintea mea, incercand sa ma concentrez exclusiv pe misiunea mea. Am trecut de poarta si de terminalul aeroportului plin de viata.
Mi-am facut drum prin multime indreptandu-ma catre harta lipita pe peretele de langa magazinul cu suveniruri. M-am uitam la punctul rosu care-mi indica „sunteti aici” si am scanat harta uitandu-ma spre Volterra, reperand destinatia mea la aproximativ 50 km sud-vest de pozitia mea actuala.
Am închis ochii pentru scurt timp si am luat o gura de aer. Imaginea cu Bella imi zambea din spatele ochilor mei inchisi, dar buzele ei ramasera tacute. Pentru un scurt moment, un licar de speranta trecu prin mine. Ce se întâmpla daca Carlisle avea dreptate? Ce se întâmpla daca exista ceva si pentru noi? Daca toate astea ar fi posibile, as face tot ce puteam ca sa fiu cu Bella din nou, chiar si in moarte. Oricum, indiferent daca Carlisle avea sau nu dreptate, sfarsitul va veni repede pentru mine. Ori voi fi impreuna cu Bella in viata dedincolo, ori pur si simplu voi inceta sa mai exist. Oricare din aceste scenarii imi era suficient pentru a incheia cu suferinta mea.
M-am întors si mi-am facut drum prin multime, indreptandu-ma spre iesire. Am trecut de usile glisante si aerul rece al nopti ma izbi peste fata ajuntandu-ma sa-mi lipezesc gandurile. M-am uitat în sus la cer si am vazut milioane de stele stralucitoare. M-am folosit de ele pentru a gasi directia calatoriei mele si intorcandu-ma am început sa merg spre Volterra.
Nu m-am oprit pentru a admira frumusetea orasului care ma înconjura. Mintea mea era concentrata pe Volterra si in timp ce mergeam am inceput sa-mi formez planul de actiune. Cum ma voi apropia de Volturi? Oare voi reusi sa trec de garzi si sa obtin o audienta la ei? Cu siguranta, acestia vor fi dispusi sa ma vada daca le voi spune ca sunt fiul lui Carlisle. Cu toate acestea, ei ar putea vedea asta ca pe un motiv suficient de puternic pentru a nu-mi aproba cererea. Ei nu vor vrea sa ucida fiul unui prieten.
Nu, nu, nu conta! Ii voi arata lui Aro gandurile mele, chiar daca asta insemna ca el sa afle astfel toate faptele familiei mele.
Carlisle intotdeauna imi permisese sa fac ceea ce simteam ca e mai bine pentru mine si ei ar vedea asta. Aro ar stii ca, Carlisle nu se va supara pe ei daca imi vor accepta cererea.
Nu am putut vedea nici un motiv pentru ca ei sa-mi refuze cererea. Nu ar incalca nici o regula. Ei nu vor fi considerati responsabili pentru moartea mea. Familia mea nu s-ar razbuna pe ei pentru ca stiau ca era dorinta mea sa mor.
Continuam sa merg si sa reflectez la intalnirea mea cu Volturi. Nu aveam puterea de a-mi face picioarele sa alerge, asa ca mergeam incet, poate chiar prea incet pentru un vampir. Corpul meu lupta impotriva mea cu fiecare pas facut.
Gândurile m-au purtat inapoi la familia mea. Pentru un scurt moment realizarea egoismului din actiunile mele imi lovi inima. Am putut sa vad tristetea intiparita pe fetele celor pe care ma iubeau, atunci cand vor afla despre tragica mea plecare de pe acest pamant.
Am putut vedea tristetea din ochii lui Carlisle si modul in care el o imbratisa pe Esme, sustinandu-o. I-as rupe inima. Cu siguranta Carlisle ar lua actiunile mele asupra lui si se va considera vinovat ca nu a putut sa ma opreasca. El s-ar invinovati pentru ca mi-a permis sa fug. El s-ar invinovati pentru moartea Bellei si actiunile mele ulterioare. Tatal meu, cel mai intelept dintre noi toti, s-ar fi redus la un om plin de îndoiala si de autodezgust.
Am putut-o vedea pe Esme. Dragostea ei pentru mine, nu cunostea limite. Ea avusese grija de mine ca de propriul fiu si ma iubise intotdeauna mai mult pe mine decat pe fratii mei, pentru ca eram singur. Bucuria ei in legatura cu relatia mea cu Bella fusese spulberata in noaptea aceea blestemata, la aniverasarea ei. De atunci nu i-am mai vazut zambetul. Oare moartea mea ar aduce-o din nou in pragul depresiei? Amintirile de la moartea copilului ei biologic ar coplesi-o? Oare Carlisle va fi suficient pentru a-i alina starea?
Am putut-o vedea pe Alice. Vocea ei striga in capul meu. Am putut-o auzi strigându-mi numele si cerandu-mi sa renunt. Ea s-ar invinui pentru ca nu vazuse mai devreme viziunea, dar oricum nu ar fi putut sa vada calea pe care o urmam inainte de a ma decide. Ea imi spusese inainte de a pleca din Forks ca decizia mea era gresita, ca asta ne va distruge atat pe Bella cat si pe mine, dar eu nu o ascultasem. M-am blestemat pentru cat de orb fusesem. Ar fi trebuit s-o ascult.
Jasper. Pentru el va fi cel mai dificil. Va fi dificil sa simta toata tristetea familiei mele pentru pierdea mea, dar va fi obligat sa ii sustina. Jasper, mai mult decât oricare altul, întelegea ca abilitatile noastre pot fi uneori mai mult un blestem decât o binecuvântare. Fie ca erai atacat fara mila de gândurile altora, fie de emotiile lor, noi doi intotdeauna fusesem de acord ca puterile noastre erau intr-adevar un blestem.
Nu stiu daca Rosalie ar fi trista pentru mine. Am petrecut o parte buna din existenta noastra respingandu-ne reciproc. Chiar daca ea l-a gasit pe Emmett, înca mai era nemultumita ca eu nu o dorisem, ca nu ma indragostisem de frumusetea ei, la fel ca toti ceilalti barbati. Rosalie va fi în regula. Ea e puternica si rezistenta. Ea ii va ajuta pe ceilalti sa mearga mai departe, dupa disparitia mea.
Emmett. Si el ar plange, chiar daca nu in mod deschis. Mi-l imaginam deja luptandu-se cu un urs sau sacaindu-l la nesfarsit pe Jasper ca sa se lupte cu el. Si asta doar ca sa-si ascunda frustrarea si tristetea. El va rade si va glumi asa cum fusese mereu, protejandu-i pe ceilalti de tristetea lui. De cand venise in familia noastra, intotdeauna ne facuse sa radem cu glumele lui.
Apoi era Bella. Oare ea ce ar crede de actiunile mele? În cazul în care ea ar fi fost aici cu mine, ce-ar spune? Oare ar incerca sa ma opreasca? Dupa tot ce ii facusem, dupa cat de mult o ranisem i-ar mai pasa oare? Nu mi-am putut imagina ca dulcea mea Bella nu ar incerca sa ma opreasca, chiar si dupa tot ce-i facusem. Era cea mai altruista persoana pe care o intalnisem în toti anii mei. Ea m-ar ierta, chiar daca nu o meritam. Da, cu siguranta, nu meritam iubirea ei, iertarea ei. O mintisem in modul cel mai atroce, rupandu-i inima. Minciunile ce i le spusesem in ziua aceea in padure au fost cea mai mare blasfemie. Niciodata nu ar fi trebuit sa le spun.
Oh, Bella, daca doar…
Mi-am strîns bratele in jurul pieptului meu, pentru a impiedica golul si durerea sa ma rupa in bucati. Daca eu nu as fi plecat? Daca as fi ascultat de familia mea si as fi ramas? Bella nu merita sa moara. Bella merita o viata plina de iubire si fericire. Ea credea ca puteam sa-i ofer asta. Poate ar fi trebuit sa-mi dau o sansa…
Am oftat puternic si a continuat sa merg obosit de-atatea ganduri, de-a lungul drumului, spre Volterra. Cerul negru era iluminat de luna si zidurile orasului vechi au inceput sa se zareasca. Zidurile erau decorate cu stegulete rosii ce se miscau in adierea usoara a vantului.
Am intrat pe poarta de acces, calcand usor pe aleea ingusta. Mi-am ridicat capul si m-am uitat la Turnul cu ceas. Era aproape miezul noptii.
Mi-am imaginat ca Alice ar fi deja pe drum pentru a ma opri. I-as auzi cu siguranta gandurile daca s-ar apropia de mine incercand sa ma impiedice de la misiunea mea.
Mi-am amintit din nou de povestile lui Carlisle din timpurile in care locuise cu Volturii, incercand sa-mi reamintesc unde anume locuiau cu adevarat. Oare mi s-ar permite accesul in oras la ora asta?
„Ah, carne proaspata…”
M-am întors pentru a vedea un barbat voinic apropiindu-se de mine. Era inalt si puternic, amintindu-mi oarecum de Emmett. Avea parul scurt, negru si ochii rosii care creeau un contrast interesant cu tenul lui masliniu. Se uita la mine ca si cum eram un luptator in ring.
„Oh, nu-l supara. El este foarte nerabdator cand vine vorba de lupta.” M-am întors pentru a vedea o alta figura apropiindu-se. Avea parul si tenul la fel de inchis ca primul, dar atitudinea lui nu era la fel de intimidanta ca si a celuilalt.
„Numele meu este Demetri, iar acesta este Felix”, a spus ca el facand un semn catre vampirul inalt de langa el. „Poti sa-mi spui ce te aduce la Volterra la ora asta?”
„Da, ii caut pe Volturi,” i-am raspuns cu convingere.
„Ei bine, ai gasit ce cauti!” a raspuns Felix strangandu-si mainile, dornic de o lupta.
„Voi trebuie sa fiti membri ai Garzii. Eu vreau sa vorbesc cu stapânii vostri, Aro, Caius si Marcus. ”
Au schimbat o privire curioasa, surprinsi de cunostintele mele despre Volturi.
„Foarte bine, urmeaza-ne.” zise Demetri facandu-mi semn sa-i urmez. Ne-am indreptat catre o cladire înalta, care arata ca un castel vechi, dar când portile s-au deschis am ramas uimit de felul in care arata.
Peretii erau acoperiti cu lambriuri de lemn iar podelele erau mochetate intr-un verde inchis. Nu existau ferestre, dar in locul lor atarnau tablouri mari cu peisaje toscane. Canapelele din piele erau aranjate placut iar mesele lucioase sustineau vaze de cristal pline cu flori. In mijlocul salii se afla un birou inalt de mahon, in spatele caruia mi-am imaginat ca ar sta o receptionista. Nu m-a surprins insa ca nu era nimeni la ora asta acolo.
Am fost dus la un lift si am coborat mai multe niveluri. Usile se deschisera pentru a descoperi un hol lung, cu pereti albi si podele mochetate cu un gri industrial. Holul era puternic luminat de neoane. Am inaintat pe hol trecand printr-o usa grea de lemn.
Atmosfera s-a schimbat drastic, ca si cum as fi pasit printr-o oglinda. Nu mai eram inconjurat de ziduri de ciment si lumini. Acum eram inconjurat de intuneric, trecand printr-un pasaj umed, de piatra. Mi-am amintit aceste holuri din gândurile lui Carlisle, dar experienta primului contact cu ele era oarecum descurajanta. Am respirat profund, facandu-mi curaj pentru planul meu. Pentru atât de mult timp, misiunea mea fusese doar o colectie de gânduri si idei! Acum, eram pus in fata faptului implinit. Un fior brusc trecu prin mine facandu-ma sa tremur. Nu ma asteptasem la asta.
Demetri si Felix ma urmau indeaproape. Ne apropiam de sfarsitul pasajului. Auzeam murmur de voci si Demetri a deschis usa dezvaluind un foisor mare, luminat slab de lumanarile de pe zidurile vechi. Nu exista alta mobila, in afara de trei scaune masive din lemn, ca niste tronuri, sprijinite de peretii curbati din piatra.
Toti ochii s-au indreptat in directia noastra cand am intrat. Auzeam gandurile confuze ale vampirilor, dar nu le-am luat in seama. Incercam sa fac o legatura cu vampirii din amintirile lui Carlisle.
Demetri a vorbit primul. „Acest domn a solicitat o audienta la Aro, Caius si Marcus.”
„Ah, ce avem aici?”
M-am uitat in sus pentru a vedea un barbat într-o mantie neagra uitandu-se curios la mine. Avea parul lung, negru, ochii ii erau rosii dar culoarea era laptoasa. Pielea lui era alba ca a mea, dar ceva mai translucida si mai delicata. L-am recunoscut imediat din tabloul din biroul lui Carlisle.
Aro. M-am gândit.
El se apropie de mine, urmat indeaproape de o femeie micuta. Mi-am imaginat ca ea trebuie sa fie acolo pentru protectia lui. A pasit spre mine si ochii lui ardeau intrebandu-se ce e cu aparitia mea aici.
„Se pare ca ai avut o calatorie lunga”, a spus el,cercetandu-mi imbracamintea.
„Da, asa este. Am o problema pe care vreau sa o dicut cu tine.”
„Chiar asa? Trebuie sa-ti spun ca venirea ta aici a cauzat o dicutie destul de lunga. Nu se intampla prea des ca un vampir din afara clanului nostru sa ne caute.” El se apropie mai mult de mine, curiozitatea lui atingand culmi nebanuite si degetele ii zvacneau strangadu-le si dechizandu-le in pumni din cauza agitatiei si curiozitatii ce ardea in el. Carlisle imi spusese de capacitatea lui Aro de a vedea gândurile unei persoane prin atingere si vedeam cat era de nerabdator sa vada în mintea mea.
„Cu ce te pot ajuta?” continua el uitandu-se cu interes la culoarea ochilor mei. „Spune-mi, ai o aversiune pentru sursa normala de hrana sau ai fost învatat sa traiasti cu o dieta din sânge de animal? ”
O multime de soapte si murmure au umplut camera. Aro a ridicat mana, facand un semn de liniste. „Cunosc doar un singur clan care a imbratisat acest stil de viata. Spune-mi, care este numele tau? ”
„Edward Cullen,” i-am raspuns.
Ochii i s-au aprins instantaneu. „Ah, trebuie sa fi baiatul lui Carlisle.”
Am dat din cap aprobandu-l.
El a zâmbit si batu din palme. „Splendid!” Ochii ii sclipeau in intuneric. „Spune-mi, ce mai face dragul meu prieten?”
„El o duce destul de bine, multumesc.”
„Si vad ca înca mai încearca sa scape de ceea ce este…”
„El nu se desfata distrugand si luand vietile oamenilor din jurul lui. Disciplina lui si capacitatea de daruire sunt de admirat.” i-am raspuns.
„Într-adevar, într-adevar.”
„Deci, ce ar putea sa-l aduca aici? Hmm…oare doreste sa afle cum e sa fi un adevarat vampir? S-a saturat de stilul de viata impus de Carlisle?”
Am ascultat gândurile lui Aro in timp ce se gandea ce sa-mi spuna. El nu stia ce ar putea face pentru mine, dar era nerabdator sa-mi citeasca mintea. Sosirea mea aici il intriga foarte mult.
„Deci, spune-ne, tinere Edward…” începu Aro din nou. „Spune-ne ce te aduce la Volterra?”
Am închis ochii pentru scurt timp si am oftat. Venise timpul. Mi-am ridicat bratul catre el si i-am spus:
„Cred ca ar fi mai bine daca ti-as arata.”
Un zambet larg crescu pe fata lui Aro in timp ce facea ultimul pas spre mine, inghitind distanta dintre noi si, ridicandu-si mana ma atinse.
sooper…fara cuvinte…uite ca si romanii au talente deosebite!!!felicitari:*
Interesant postul tau. Zilele urmatoare o sa parcurg mai multe posturi.
inca un capitol minunat…sunt placut surprinsa la fiecare capitol…rar se intampla asta…ai un 11 din 10 de la mine 🙂
eu te-as putea ajuta…pot sa transcriu eu ce este in carte,capitolele de care ai nevoie,ca oricum nu am vazut la nimeni New Moon in romana…eu trebuie sa imi transcriu si fictiunea mea si la fel pot transcrie si Luna Noua pentru tine.
Sandra, iti multumesc din suflet!!!! daca poti sa faci asta ar fi nemaipomenit!!! te rog, da-mi add in lista ta de mess sa vb! id-ul meu este: antonia_blacksoul
:* :* :*
Antonia cand mai scrii?Abia astept continuarea.
scumpa lucrez la capitolul urmator….sper ca pana maine seara sa fie gata…dar nu garantez!! te rog, nu te supi pe mine!! am asteptat atat de mult aceste momente despre care voi scrie incat vreau ca totul sa fie perfect(ca si Edward) 🙂
as mai avea o mica rugaminte!!! in curand vor incepe capitolele comune cu originalul si am mare nevoie de ajutoul vostru!!!!!! in legatura cu dialogul!!! cine are si poate sa ma ajute cu „New moon” in format pdf? sau in ce format o fi numai sa pot sa copiez si eu partile comune(dialogurile) ca sa nu mai le scriu eu!!imi va lua mai mult timp si oricum totul va fi destul de complicat…in afara de dialoguri vor mai fi si gandurile celorlalti, plus gandurile si trairile lui Edward, plus conversatia cu Alice (si cu ceilalti membrii ai familiei), plus ca vreau sa sincronizez totul foarte bine, astfel incat daca ati citi New moon si Noapte fara luna in acelasi timp sa aveti o imagine completa si perefecta din ambele parti(spun asta ptr ca in new moon sunt pasaje unde autoarea ne da de inteles de converatiile tacute dintre Edward si Alice sau dintre Edward si celelalte personaje)…si chiar vreau sa le sincronizez perfect!! ptr asta voi mai citi inca o data ultimele capitole din new moon.
asa ca va rogggg!!!! cine ma poate ajuta sa ma contacteze pe mess!!!!
va pupic!!!! :* :* :*
plz 🙂 cine poate sa-mi spuna si mie cum se posteaza poze pe wordpress?….plz…
🙂 uite id-ul meu : antonia_blacksoul
te ajut cu placere. doar da-mi add in lista ta si gata!!;)
pupici
ms mult!:)>:D<
Fetelor, va multumesc mult ptr urari!!! Si eu va pup si va doresc sa fiti fericite!!!
Inca o data, multumesc ptr urari!!! :* :* :*
Si ptr comm voastre!! Din seara asta ma apuc de scris capitolul urmator 😉
LA MULTI ANI!!!!! Iti doresc multa sanatate, fericire, iubire-impreuna cu o perioada cat mai lunga de „gol in stomac” alaturi de cel drag,impliniri si noi vise si idei care sa te implineasca mai mult decat cele de pana acum!!!! pupici
extraordinar.. nu ai scris nimic rapid.. sunt foarte foarte multe detalii si ador asta pt ca imi pot face si eu o idee… aro este exact asa cum imi imaginam eu.. si asta imi place.. mi-a placut ca te-ai inspirat putin din imaginile care au aparut pana acum din new moon, cu volturii si volterra… :X:X:X:X
si LA MULTI AAAANI !!! si tot ce iti doresti ! numai bine, sanatate , fericire alaturi de sotul tau.. :X te puuup ! :*:*
LA MULTI ANI!!!!
eh…stiu ca nu tine prea mult de comentariul pentru acest capitol superb,dar in fine.
La multi ani si tot ce iti doresti,sa fii fericita si visele sa ti se indeplineasca.
Feliz cumpleaños y todo lo que quieras, para ser feliz y sus sueños se hagan realidad :*:*:*:*
stil simplu de scriere fara scapari de genul frazelor, e bun la descris sentimente si trairi dar acum cand incepe sa fie si actiune apar mici probleme si actiunea pare grabita si data la o viteza mare, mult prea mare. ramane un mare semn de intrebare sa vad cum vei face mintea lui aro, deoarece nici in twilight saga nu se spune exact de felul cum gandeste iar acum va fi peste tot in jurul lui edward acel gand prin care sa incerce sa il atraga de partea lui, care poate sa fie si un defect deoarece edward va stii ce il asteapta, oricum asta nu conteaza nu sunt eu in masura sa ma pronunt despre cum va evolua povestea. de abia acum se va vedea daca edward va fi destul de barbat sa se poarte ca unul si sa lupte impotriva lui jane si alec, va fi interesant primul contact cu cei doi. pana acum nu am fost dezamagit si nu voi fi nici in continuare asa ca de abia astept continuarea
daa….pai cum sa incep….
1) cred ca nu s-a inteles ideea principala…nu descriu repede actiunea, doar ca nu vedeam rostul de a insista pe detaliile de la castelul Volturilor….pur si simplu garzile l-au reperat si l-au adus in fata Volturilor…plus ca actiunea inca nu e atat de mult inceputa pentru a o grabi si a trece usor peste ea
2) „e bun la descris sentimente si trairi”…nu inteleg cine e bun? eu sau….??
daca e vb de mine, atunci ar trebui sa spun multumesc!! si…da…ideea centrala a cartii asta si este…descrierea sentimentelor, trairilor ce le-a incercat Edward de la despartirea de Bella si binenteles sentimentele pe care le va incerca la revedere si pana la sfarsitul cartii.(asta am si spus in sectiunea”acasa” daca citesti o sa vezi asta)
3) In privinta lui Aro, stiu, toata lumea e curioasa sa vada cum si in ce fel va incerca sa-l atraga pe Edward de partera lui….o sa vedeti…versiunea mea(nu stiu daca va fi pe gustul fiecaruia dar eu asa mi-am imaginat firul actiunii…stiu ca nu pot multumi pe toata lumea dar asa e mereu…sunt sigura ca si Stephanie Meyer are destui contestatari, asa ca….) oricum veti avea parte de destul Aro in urmatoarele capitole. si de Aro si de Caius si de Marcus 😀
4) Nu stiu cat de BARBAT ti se va parea Edward si cat se va PURTA ca un barbat si cat va lupta cu Jane sau Alec…dar iti pot spune ceva sigur….va fi EDWARD!! cred ca intelegi ce vreau sa spun cu asta!
5) Si eu sper sa nu fi dezamagit in continuare de felul in care va urma actiunea dar si daca vei fi…asta e! eu nu pot face nimic ca sa schimb asta….cum am spus si mai sus…stiu ca nu pot multumi pe toata lumea! si nici nu ma chinui sa fac asta….daca eu sunt multumita atunci…e perfect! ;))
nu cred ca s-a inteles bine ce am vrut sa zic
1 despre asta e cartea nu despre actiune, dar ar fi prins bine ceva actiune aici da e putin mai bine, 2 era vorba despre stilul tau care e foarte bun si se muleaza foarte bine pe idee, 3 legat de ei chiar sunt curios daca se potrivi imaginii mele , 4 iar ne legam de chestia cu edward, si nu am vrut sa se inteleaga asta ci sa spun ca pana acum a fost perfect edward foarte bine conturat si definit si in continuare va fi lafel, 5 sunt sigur ca nu voi fi dezamagit daca aveam gandul asta renuntam de mult la citit
pana acum am fost placut surpins(nu se intampla des) de ceea ce am citit pana acum si sincer sa fiu daca e cineva care contesta aceasta scriere sa vin sa imi spuna mie care e motivul pentru care considera asta deoarece nu cred ca pot fi gasite defecte, prea putine pentru a fi bagate in seama iar partile pozitive sunt mult mai numeroase si trebuie tinut seama de ele
Don Ly, ma bucur ca am lamurit neintelegerile!! Si sincer comm tau inseamna enorm ptr mine. Cu riscul de a supara fetele, aprecierele tale imi incalzesc sufletelul! Chiar aveam nevoie de parerea unui baiat, avand in vedere ca povestea e scrisa din perspectiva lui Edward! Asa ca….ma bucur mult ca am reusit sa te surprind placut si voi face tot ce pot ca sa fi in continuare la fel de placut surprins!!
Si nu numai tu!!
Sincer si eu sunt curioasa daca „mintea lui Aro” se va potrivi imaginii pe care ti-ai facut-o tu! 😉
:*
super :x… de abia astept urmatorul capitol:X:X:X
Fetelor va multumesc mult pentru comm!! urmatorul capitol il voi posta cat de repede pot dar, marti e ziua mea…si nu cred ca il pot termina pana atunci….nu de alta dar mai am de facut si pregatiri ;))
Sandra, bine ai venit in „lumea lui Edward” 🙂 ma bucur mult ca iti place povestea. Esti o scumpa! :*
Corinna, te pupic si iti multumesc ptr poza!! a iestit perfect!!! 🙂 :*
Strunfy, niciodata sa nu mai spui asta ca ma supi rau!! :(( niciodata nu ma plictisesc de comm tale!!
la multi ani!…tot ce iti doresti sa se implineasca….si multa sanatate!….si succes la ….:)cu drag,bucurie si muuulte imbratisari calde
ivy
succes la pregatiri…..:D >:D<…scz dar sunt fff obosita…incat nici nu mai vad ce scriu….culmea este ca stau ffff bine cu vederea…dar sunt obosita…scz…
Scumpa, multumesc mult ptr urari!!!
esti o dulce!!! la fel ca prajiturile pe care le fac!! ;))
inca o data iti multumesc!!!
:* :* :* :* :*
wow!…ma faci sa rosesc….:”>…ms:)….esti ffff draguta!…:)….si…la multi ani!si pt azi:D……imbratisari calde,ivy>:D<:)
deap….nfetele care au comentat au zis tot ce se putea zice ele au zis esentialu iar eu nu ma ami chinui sa mia dau si detali e frumos asa cum este nu mai stric eu cu aberatiile mele……astept nerabdatoare capitolul urmator acum ca am ajuns si eu aici si trebuie sa astept si eu ca toate fetele care iti citesc fan ficul….te poop si itit multumesc pt povestea frumoasa pe care ne-o impartasesti
e minunat..cred k deja te-ai plictisit de laudele mele///dar eu sincer nu m-am plictisit de ceea ce scrii….astept nerabdatoare urmatorul capitol, care sunt sigura ca va fi la fel de intens ca pana acuma
Toate fetele de aici au dreptate. Nu mai stiu ce as putea spune prea multe in plus. Ai resuit sa scrii inca un capitol foarte frumos.
Vulturii, in special Aro, ma fascineaza. Felul lui de a vorbi si acea formalitate cu care se exprima ma captiveaza complet. Ma transpune in acea epoca in care a trait el. De aceea astept capitolele urmatoare cu sufletul la gura. Sunt foarte curioasa cum decurge dialogul dintre ei doi, dar nu numai. Abia astept sa citesc continarea firului povestirii cu toata actiunea si momentele de tensiune cuprinse in ea.
:*:*:*:*
Volturii* …
ahh, trebuia eu cumva sa gresesc.X( :”>
desctii asa de bine sentimentele lui..abia astept urmatorul capitol sa vad ce ba simti cand o vede pe Bella
Superb ca intotdeauna.Abia astept continuarea:*.
Emotionant.Astept continuarea cu nerabdare,pt.ca scrii f.frumos
Buna Antonia, minunat ca de obicei. superb si emotionant de trist; cred ca daca nu as sti ca va fi bine, as fi teribil de frustrata.
Felicitari si inspiratie maxima.
Imbratisari calde
astept urmatorul capitol si sper sa il postezi cat mai repede…felicitari si pentru acest capitol magnific…pupici:*:*
wow!…super!….abia astept cap18….sper sa-l postezi cat mai repede!…sunt curioasa cum o sa descrii sentimentele lui edward cand se va intalni cu bella….succes in continuare….te pup!ivy
am citit toate capitolele pe care le-ai scris si sunt superbe…in unele parti m-ai facut sa plang…atat de frumos descrii sentimentele lui Edward…abia astept sa „citesc” sentimentele lui Edward cand o vede pe Bella…sunt atat de curioasa incat intru in fiecare ora pe blogul tau…imi place enorm ce ai scris si succes in continuare.
scrii foarte frumos sh ma bucur k mai e un pic pana la intalnirea lui edward q bella, mult asteptata:):x
super tare….foarte frumos vreau capitolul urmator mai repede….vreau sa vad ce se intampla…sper sa scrii cat de repede poti…prea nerabdatoare…ne-ai lasat cu ochii in soare daca pot sa zic asa:D:-)