Secundele treceau. Durerea ardea in mine, dar ochii mi-au ramas fixati pe Bella. Am încercat sa-i comunic prin ochii mei toata iubirea ce o simteam pentru ea, dar era prea speriata pentru a vedea altceva in afara de durerea mea. Simteam ca urechile ma ard si ochii mi se rastogolesc cand durerea se intensifica si mai mult, in timp ce urmaream lupta Bellei pentru a ajunge la mine. Am putut vedea buzele ei miscandu-se, ca si cum ea striga, dar durerea era prea intensa pentru ca urechile mele sa înregisteze sunetul vocii ei. Alice se lupta s-o traga înapoi in timp ce corpul mi se zvarcolea în agonie. Durerea fizica pe care mi-o cauza Jane nu era nimic în comparatie cu durerea mentala provocata de chinul de a vedea ca Bella suferea pentru mine. Presandu-mi puternic buzele si strangandu-mi dintii am incercat sa fredonez in minte melodia Bellei, cantecul de leagan, melodia care intotdeauna ma linistea. Fara succes. Durerea era infernala si imi strapungea fiecare particica din creier.
Apoi, dintr-o data, durerea inceta. Bella nu-si tinea ochii departe de mine. Brusca lipsa a durerii era la fel de socanta ca si prezenta ei, asa ca mi-a luat cateva milisecunde pentru a ma orienta din nou. Bella…NU!
„- N-are nimic”, am auzit soapta lui Alice, in timp ce o vedeam pe Bella luptandu-se sa se elibereze de bratele ei. Acum, este rândul ei, am auzit gândurile Janei. Nu! In mintea ei am vazut cum focul crestea in jurul dragostei mele, in timp ce Bella continua sa se zvarcoleasca in bratele surori mele, cautand eliberarea. Nu! Nu ea…
Mintea ei se concentra si mai mult pe Bella. Groaza m-a cuprins si am sarit în picioare, pregatit din nou sa fac fata durerii.
M-am intors uitandu-ma la Bella si am vazut confuzia de pe fata ei in timp ce ma privea. Ea nu parea sa sa simta nicio durere. Imediat, mi-am fulgerat privirea spre Jane. Zambetul ei disparuse si fata ii era contorsionata într-un aer amenintator de furie, in timp ce se concentra si mai mult. Maxilarului ei era incordat, pumnii ii erau strânsi in timp ce se lupta sa intre in mintea Bellei.
Imposibil! Ea va striga de durere.Trebuie! gandi sadicul inger.
M-am uitat inapoi la Bella si un sentiment dulce de usurare a trecut peste mine. Niciodata nu fusesem mai fericit, decât în acel moment. Orice se intampla cu Bella, era bine. Ea era in siguranta! Se pare ca poseda un fel de protectie invizivila, suficient de puternica pentru a o bloca chiar si pe Jane. Am rasuflat usurat si am permis fiecarui muschi din corpul meu sa se relaxeze.
Ea este imuna. Daca ai fi asteptat macar un moment si te-ai fi uitat la viziunea mea, ai fi vazut. Ti-am spus sa-ti contolezi temperamentul, ma certa Alice in timp ce-i atingeam bratul, intr-o rugaminte tacuta de iertare, cerandu-i totodata s-o lase pe Bella in grija mea.
„- Ha, ha, ha. Asta e minunat!” Râsul lui Aro a umplut sala si Jane suiera frustrata, pregatindu-se pentru un nou atac.
O voi face sa sufere, într-un fel sau altul!
„- Nu fi dezamagita, draga mea,” zise Aro calm, „Ea ne uimeste pe toti.” Jane fumega sub mâna calma a lui Aro, luptandu-se sa se calmeze.
Si ea e doar un om! continua Aro in gand.
„- Ha, ha, ha,” chicoti Aro. „Esti foarte curajos, Edward, sa înduri totul în tacere. Am rugat-o pe Jane sa-mi faca si mie asta – doar de curiozitate.” Ce stapanire de sine! Uimitor control. Impresionant! Capul i se scutura, amintindu-si felul in care urlase inainte ca garda lui de corp sa inceteze experimentul. Totul durase aproximativ 3 secunde.
Veninul mi-a ars gatul cand mi-am înghitit dispretul. Sarada asta era prea mult pentru mine.
„- Deci, ce facem cu voi acum?” ofta Aro.
Asta este tot, Edward! Nu aveam nevoie de talentul lui Alice ca sa inteleg ca asta era sfarsitul. Daca am avea o mica speranta de a scapa cu viata… Bella tremura în bratele mele.
„- Banuiesc ca nu e nici o sansa sa te razgandesti?” ma intreba Aro, plin de speranta. Ai vrea sa ai un loc de onoare, langa mine, langa Jane? continua Aro in gand.
Chelsea isi indrepta usor privirea catre mine si Aro. Nu trebuia sa ma uit in mintea lui Aro ca sa stiu ca un fir subtire de lumina albastra se lupta sa-si faca loc intre noi doi. M-am uitat in ochii Chelsei tranzmitandu-i din priviri s-o lase balta. Nu va reusi niciodata sa ma manipuleze.
Aro continua „Talentul tau si-ar gasi foarte bine locul in mica noastra adunare.” O astfel de putere, un astfel de talent, cu ei de partea mea, am fi de neoprit…
Am ezitat analizand mintea celor din jurul nostru.
El este slab. Intr-o zi il voi distruge, Jane isi încreti nasul de dezgust; am evitat sa ma uit in ochii ei.
În toti acesti ani, i-am servit cu credinta, dar ei nu ma promoveaza pe mine. Nu sunt nimic mai mult decât un asasin pentru ei. Felix era vizibil frustrat la gândul de a ma alatura lor.
Apoi, ca printr-un perete de apa, gandurile lui Aro…Ai avea acces la milenii de istorie…
Nu, eu nu-i voi hotari soarta Bellei. „- As…” Gandurile lui Aro continuara…inclusiv lucrari de arta, literatura, muzica… „prefera…” Bella ar putea sta cu tine. Imaginea Bellei printre acesti monstri pecetlui decizia mea „…sa nu.” i-am raspuns, mentinând un ton respectuos. Acum, nu era cazul sa-l mânii.
„- Alice?” o intreba Aro, intorcandu-si privirea catre sora mea. De asemenea, si pe ea o vedea purtand mantia gri, ridicandu-o la cel mai inalt nivel dintre garzi. „Poate tu ai fi interesata sa ni te alaturi?”
Ea nu-i dadu nici o sansa Chelsei, vazandu-l numai pe Jasper in mintea ei. Nici nu ma gandesc!
„- Nu, multumesc”, a spus Alice politicos.
Aro s-a îndreptat apoi la Bella, o licarire de speranta sclipi în ochii lui.
„- Dar tu, Bella?”
Socul traversa intreaga camera, ca un cutremur. Niciodata nu i se oferise unui om o pozitie in garda, ca sa nu mai vorbim de sansa de a spune „nu”.
Am suierat în soapta, dezgustat de aroganta lui. Pe el chiar nimic nu-l putea opri? Usor, m-am uitat la Bella. Ochii ii erau mariti de socul intrebarii lui Aro.
Aro a innebunit? Caius se ridica în picioare si se apropie sa intervina.
„- Ce?” ceda el.
Aro i-a raspuns ca si cum preda intr-o clasa.
„- Caius, desigur iti dai seama de potentialul ei. Nu am mai vazut un potential atat de promitator de cand i-am gasit pe Jane si pe Alec. Iti poti imagina de ce va fi in stare atunci cand va deveni una de-a noastra?”
Cum indrazneste sa ma compare cu ea? Ea este slaba. Ea nu ar fi la fel de puternica cum sunt eu! Jane fumega sagetandu-o cu privirea pe Bella.
Nu! Bella nu zise nimic dar stiam ca ceea ce ii oferea acum Aro era exact ceea ce ea si-a dorit mereu. Dar asta era inainte de a o parasi. Poate nu mai era atat de interesata de transformare dupa ce petrecuse acest timp departe de vampiri. Sau…Un gand micut imi injunghie creierul. Oare ea isi dorea transformarea ca sa fie cu mine sau…era doar dorinta ei de nemuirire? Nu. Am refuzat sa cred asta.
O vedeam deja pe Bella in mantia intunecata, alaturi de Aro. Ragetul imi crestea in pieptul si iesi de pe buzele mele, ca o mica bubuitura.
Caius marai usor si Bella mormai timid.
„- Nu, multumesc”. I-am strans usor talia, inchizandu-mi pleoapele pentru un moment, usurat de raspunsul ei.
Aro lasa sa-i iasa un oftat „- Ce ghinion! Mare pierdere!”
Abia puteam sa-mi stapanesc maraitul, simteam cum vederea mi se intuneca si camera se umplea de-o ceata rosie, cand furia ma cuprinse, rupandu-ma pe interior. Subtilitatile nu mai erau necesare.
„- Ne alaturam sau murim, nu-i asa?” Am scuipat cuvintele. „Am banuit asta cand am fost adusi in aceasta camera. Ce sa mai zic de legile voastre?” L-am privit atent pe Aro permitand cuvintelor mele sa-si faca efectul. El nu putea nega ca singur ar fi incalcat legile daca ar fi decis sa ne ucida pentru refuzul de a ne alatura lor.
Caius sasai in mintea mea: Insolenta lui trebuie pedepsita!
Edward, atentie! ma atentiona Alice.
Ce?? Aro clipi buimac pentru o clipa, dar apoi isi reveni.
„- Desigur ca nu. Deja ne adunasem aici, Edward, asteptand intoarcerea lui Heidi. Nu pentru voi.”
„- Aro”, suiera Caius „Legea nu le da voie.” Caius era iritat de lipsa de respect pe care le-o aratasem eu. Aro nu vede ca deja el a incalcat cea mai importanta lege. Ea stie prea mult. A expus secretele noastre. Pedeapsa este moartea. Ochii mei s-au ingustat in timp ce ascultam gandurile lui Caius.
„- Cum asa?” Isi ridica degetul si il indrepta, tremurand, catre Bella. „Ea stie prea multe. Ne-ai dezvaluit secretele.”
Planuiam un mic atac.
„- Sunt cativa oameni aici, printre voi.” am contracarat eu. Argumentul era slab, dar era tot ce aveam de pertea mea.
Caius zîmbi usor, „- Da”, a dat usor din cap, gândindu-se la Gianna. „Dar cand nu ne vor mai fi de nici un folos, vor trebui sa ne sustina. Asta este planul tau pentru ea. Daca ne tredeaza secretele esti pregatit s-o distrugi? Nu cred.”
Viziunile cu Gianna lipsita de viata în bratele Caius se amestecau cu viziunile cu Bella, împartasind aceeasi soarta.
„- Eu n-as…” incepu Bella, dar se opri brusc sub privirea de gheata a lui Caius
„- Nici nu intentionezi sa faci din ea una de-a noastra” continua el. „Prin urmare, este un punct vulnerabil. Din punctul asta de vedere numai ea reprezinta un pericol. Tu poti pleca, daca vrei.” Desi, îmi imaginez ca nu ai face aceasta alegere, nu-i asa, Edward?
Mi-am dezvelit dintii de frustrare si am cuprins-o si mai strans pe Bella, langa mine.
„- La asta m-am gandit si eu” proclama Caius, triumfator. Felix se apleca inainte, nerabdator, anticipand o lupta.
„- Decat daca…” Aro ii întrerupse discursul lui Caius. „Decat daca nu vrei sa devina nemuritoare?” Ar fi asa de pacat s-o omoram, irosind astfel un talent atat de mare ca al ei! Ochii lui Aro straluceau asteptand raspunsul meu.
Am ezitat, cântarind optiunile raspunsul meu. Atat de mult luptasem ca sa-i salvez sufletul Bellei…mersesem atat de departe incat plecasem de langa ea, doar ca s-o protejez de lumea mea…si acum ce o sa fac? Oare sa cedez si sa permit atat de usor ca ea sa-si piarda sufletul? Ce alta optinune as avea? Daca i-as minti si le-as da raspunsul pe care ei vroiau sa-l auda, doar ca sa ne lase sa placam, care erau sansele s-o pot proteja in cazul in care ei ar fi venit dupa noi?
„- Si daca vreau? am raspuns, intr-un final.
Un zâmbet se raspândi pe fata lui Aro.
„- Pai atunci esti liber sa pleci acasa si sa ii tranzmiti salutarile mele prietenului meu Carlisle.” El si-a coborat usor capul si ochii i s-au ingustat ca si cum ar fi stiut de posibila mea inselaciune din raspuns. „Dar ma tem ca va trebui sa vorbesti serios.”
Caius era tensionat si se pregatea sa ne întrerupa, dar Aro si-a ridicat mâna, intr-un protest tacut.
Mi-am coborat privirea si m-am uitat in ochii Bellei. Ea se uita la mine, cercetandu-mi chipul. Ochii ei pledau pentru acceptul meu. Ea vroia asta. Imi ceruse de atatea ori si eu o refuzase-m mereu, pentru binele ei. Cum as putea face asta cuiva pe care-l iubesc? Cum as putea condamna sufletul ei? Dar ce alta alternativa am? Demonii se luptau în mintea mea cat timp priveam în ochii ei.
„- Te rog”, pleda ea. Lacrimile începura sa apara în ochii ei, dar a clipit repede indepartandu-le. Isi musca buza de frustrare, chinul de pe chipul ei fiind greu de suportat. „Te rog sa vorbesti serios”, a soptit.
Am continuat sa ma holbez la ea. Nu puteam gândi. Nu ma puteam misca. Mintea mea înghetase sub greutatea deciziei. Oare ea inca ma vroia langa ea, chiar si dupa ce o parasisem? Oare ma va uri daca spun „nu”? Mintea imi era chinuita de lupta ce se dadea in mine.
Concentrarea mea a fost sparta, când am vazut-o pe Alice apropiindu-se de Aro. Ce facea? Si-a ridicat mâna ei, oferindu-i prilejul de a privi în mintea ei. M-am uitat la ea cu neîncredere, dar a vazut ca gândurile ei erau hotarîte.
Aro pluti spre ea, intalnindu-se la jumatatea drumului si ii lua mana. Si-a închis ochii, concentrandu-se pe gândurile, amintirile, viziunile ei.
Amintirile au inceput sa curga, incepand de la trezirea ei ca vampir, continuand cu povestea vietii ei pana cand ea a devenit, in cele din urma, o Cullen. Era un amestec interesant de amintiri si viziuni in ordine cronologica.
Am vazut viziunile lui Alice cu Bella înainte ca noi dois a ne întâlnim. Amintirile ei in privinta relatiei noastre au continuat, cand o imagine cu Bella imbracata in alb si prinzandu-ma de mana, a aparut. Mi-am amintit ca mai vazusem aceasta imagine in mintea lui Alice, dar nu mai stiam cand. Am zâmbit usor la acest gand, dar scurtul moment de fericire a fost alungat de suferinta Bellei din timpul absentei mele.
Mi-am scrasnit dintii, urmarind inca o data, suferinta Bellei. Apoi mi-am vazut fata mea proiectata in amintirile ei, in momentul in care ne-am intalnit si mi-a vazut chipul. Am vazut durerea din ochii ei. Era prea greu de suportat sa ma mai uit la atata durere. Si a Bellei si a lui Alice, din nou si din nou… Mi-am apasat podul nasului, incercand sa blochez fluxul de ganduri din mintea lui Alice.
Când am reluat ascultarea, am vazut-o pe Alice in avion cu Bella. Printre soptele lor, am auzit o conversatie pe care sunt sigur Alice o pastrase ascunsa de mine.
„- Imi doresc cu adevarat sa fi avut dreptate cu privire la mine. La inceput, cand ai vazut lucruri despre mine, inainte sa ne fi intalnit…” ofta Bella.
„- La ce te referi?” intreba Alice, confuza.
„- M-ai vazut devenind una dintre voi.”
„- Era o posibilitate in acel moment.”
„- In acel moment…” repeta Bella cu dezamagire in glas.
„- De fapt, Bella… Sincer, cred ca totul a devenit mai mult decat ridicol. Ma tot gandesc daca sa nu te schimb chiar eu.”
Am putut vedea privirea de pe fata Bellei cand ea intelegea ceea ce Alice ii spusese. Pumnii mei s-au strans si maxilarul mi s-a inclestat in timp ce am continuat sa ma uit la amintirile din mintea lui Alice.
„- Te-am speriat?” intreba Alice „Credeam ca asta e ceea ce vrei.”
„- Da, vreau! Hai Alice, fa-o acum! Te-as putea ajuta atat de mult – si nu m-as opune. Musca-ma!”
Abia mi-am retinut scrasnetul dintilor vazand entuziasmul Bellei. Dupa tot ce-i facusem, ea inca dorea viata asta! Era atât de dispusa sa renunte la tot ceea ce eu nu avusesem parte doar pentru a deveni ca si noi? Ea nu intelegea ce sacrificiu facea?
„- Daca n-o faci acum, o sa te razgandesti.” exclama Bella.
„- Nu. Nu cred ca ma voi razgandi. Edward va fi furios, dar ce va putea face?”
„- Absolut nimic.”
Un mârâit scapa de pe buzele mele, uitandu-ma la sora mea. Cum indraznea sa promita ceva ceva? Ea nu avea nici un drept! Furia mi-a fost repede intrerupta de rasul lui Aro.
„- Ha, ha, ha. A fost fascinant! „, exclama el.
„- Ma bucur ca ti-a facut placere!” raspunse Alice, zâmbind politicos, dar refuzand sa se uite în directia mea. Stia ca secretul ei nu mai era ascuns de mine.
Aro isi impreuna mîinile de bucurie.
„- Sa vad lucrurile pe care le-ai vazut tu – mai ales pe cele care nu s-au intamplat inca!”, zise el scuturand din cap de uimire.
„- Dar care se vor intampla” , ii reaminti ea. Eram sigur ca ea se referea la promisiunea pe care i-o facuse Bellei.
„- Da, da, cu siguranta, nu e nici o problema.” Aro era de acord.
Caius a pasit înainte. „- Aro”, a protestat.
Aro a ridicat o mâna pentru a intrerupe protestul lui.
„- Draga Caius, nu te agita. Gândeste-te la posibilitati! Nu ni se alatura azi, dar putem oricand sa ne pastram speranta pentru viitor. Imagineaza-ti bucuria pe care tanara Alice ar aduce-o caminului nostru….Si apoi, sunt teribil de curios cum va reactiona Bella.” Nu-i asa, Edward?
„- Atunci suntem liberi sa plecam?” I-am cerut, nerabdator s-o iau pe Bella din acest loc si sa am o discutie lunga cu sora mea.
„- Da, da,” raspunse Aro zambind. „Dar, mai veniti in vizita. A fost absolut minunat.” Si nu uitati de oferta mea. Ti-as o feri o pozitie inalta printre noi. Si tie si surori tale. Chiar si Bellei.
„- Si noi vom veni in vizita”, adauga Caius. „Sa verificam daca va tineti de cuvant. Daca as fi in locul tau nu as amana foarte mult. Nu oferim a doua sansa.” Eu nu ma las înselat. Daca ea este înca umana data viitoare cand ne vom întâlni, voi avea grija de ea pentru tine.
Maxilarului meu se înclesta la avertizarea lui Caius, dar am dat din cap fiind de acord. Caius ranji si merse inapoi la tronul lui. M-am uitat la Marcus. Parca era rupt de realitate, iar gandurile lui erau din nou indreptate spre Didyme. Apoi, brusc, mintea ii fu golita de orice gand. Din nou, Chelsea. Mi-am coborat privirea, uitandu-ma la umerii cazuti ai Bellei. Am fost surprins sa vad pe fata ei dezamagire in loc de usurare si speranta. Privirea ei a ramas, pentru un moment, prinsa intr-a mea, apoi privi in jos, la picioarele ei, muscandu-si buzele. M-am incruntat, frustrat ca nu stiam cauza dezamagirii ei. Gandurile mi-au fost intrerupte de un geamat venit din spatele nostru. Felix. Mi-e foame! Cat trebuie sa mai suport chinul asta?
„- Ei, Felix,” zambi Aro. „Heidi trebuie sa ajunga aici dintr-o clipa intr-alta. Rabdare.” Ar trebui sa o iei pe Bella de aici cat mai repede, Edward, inainte ca Heidi sa apara. Nu cred ca vrei sa asiste la asta. Numai daca doresti sa ni se alature….
„- Hmm,” am murmurat eu. „În acest caz, ar trebui sa plecam cat mai repede.” M-am uitat în mod semnificativ la sora mea si ea a dat din cap fiind de acord.
„- Da,” incuviinta Aro. „E o idee buna. Se mai intampla si accidente. Va rog sa asteptati dedesupt pana se intuneca, daca nu va deranjeaza.” Nu am vrea sa fim obligati sa luam masuri neplacute…
„- Desigur”, am dat din cap. Bella se uita la mine, cu ochii plini de nerabdare. Stiam ca era nerabdatoare sa paraseasca locul asta.
„- Si inca ceva,” a adaugat Aro, gesticuland spre Felix. Aro ii desfacu pelerina gri de pe umerii lui si o arunca spre mine. Tesatura grea a cazut în bratele mele. „Ia asta. Iesi prea mult in evidenta.”
Am dat din cap, acceptand pelerina. Din pacate eram obligat sa accept cererea lui Aro, punandu-mi pelerina pe mine.
„- Ti se potriveste,” ofta Aro. Ai fost facut pentru a fi unul dintre noi, stii…
Am chicoti usor. „- Multumesc, Aro. Vom astepta jos.”
Am pus mana pe spatele Bellei, impingandu-o usor spre usa.
„- La revedere, tineri prieteni ,” zise Aro cu ochii stralucitori.
Ce este acest loc? Uita-te la pietre, acestea trebuie sa fie antice. Fascinant!
Picioarele mele sunt obosite. Ma întreb cât timp va mai dura acest tur.
Oare am luat-o pe un drum gresit? Aceasta camera nu era pe niciuna din harti.
Gândurile turistilor mi-au umplut urechile, atentionandu-ma de sosirea lui Heidi. Am stiut ca trebuia s-o scot pe Bella inainte de venirea ei. Dupa tot ceea ce vazuse, nu voi permite sa fie martora si la barbaria lor.
„- Sa mergem”, le-am spus.
Demetri ne facu semn sa-l urmam. Am tras-o pe Bella aproape de mine si Alice ne urma indeaproape. Grabeste-te Edward. 10 secunde! Trebuie s-o scoatem pe Bella de aici inainte sa…O, nu!!
„- Ar trebui sa ne grabim.” mormai Alice.
Bella se uita la Alice confuza pentru ca apoi atentia i-a fost atrasa de vocile turistilor care intrau. Multimea a început treaca de usa si Demetri ne-a facut semn sa le facem loc sa treaca. M-am presat de peretele de piatra, imbratisandu-o strans pe Bella.
„- Bine ati venit dragi oaspeti! Bine ati venit la Volterra! „ ciripi Aro. Ah, ce selectie minunata ne-ai adus, Heidi ! Delicios! Am putut vedea teama în ochii Bella cand a realizat ce se va intampla. Am tras-o la pieptul meu, încercând sa-i protejez ochii de iminentul masacru. Asta era o parte din mine pe care mi-am dorit sa n-o vada niciodata. Nici nu vroiam sa ma gandesc la cosmarurile ei, daca v-a asista la spectacolul acestor adevarati monstri.
Am vazut o deschidere în multime si am impins-o rapid pe Bella, prin ea. Un vampir inalt, imbracat sumar statea în pragul usii. Am presupus ca ea era Heidi, responsabila cu adusul oamenilor in acest loc.
„- Bine ai venit acasa, Heidi,” vorbi Demetri din spatele nostru, confirmându-mi suspiciunile.
„- Demetri,” a raspuns ea. Ochii ei s-au uitat la Bella si apoi la mine. Si-a ridicat sprancenele usor. Trebuie sa fie una dintre animale de companie ale lui Aro. Hmm…
„- Bun vanat” continua Demetri.
„- Multumesc,” mi-a zambit cand a trecut pe langa noi. Se intoarse apoi spre Demetri, aruncandu-si parul pe spate. „Tu nu vii?”
„- Într-un minut. Pastreaza cativa pentru mine.”
Apoi am închis usa si am tras-o pe Bella de-a lungul holului intunecos, cât de repede am putut. Nu vroiam nimic mai mult decat s-o iau in brate, dar acum nu era timp pentru asta.
Incercam cu disperare sa blochez gandurile ingrozite ale turistilor, dar frica lor era atat de intensa incat trecea de bariera mea mentala.
Ceva nu e in regula aici.
Ce e în neregula cu ochii lor?
De ce au blocat usile? Oh, Doamne!
Nu exista nici o cale ade scapare! Te rog, te rog, sa nu ma omoare!
Groaza din gandurile lor m-a împins sa ma misc într-un ritm si mai alert. Am mers cât de repede ii permiteau picioarele Bellei sa alerge, sustinandu-o cand se impiedica de pietrele inegale. Coborandu-mi privirea spre ea, am putut vedea panica din ochii ei. Ea a lasat sa-i scape un scâncet cand tipetele au ajuns la urechile noastre.
Super!!!! felicitari!!
asta da suspans :)))….ador ficul asta 😡
mda,iar sunt ultima care citeste:((
pentru inceput imi place foarte mult poza cu Aro si balanta!Tu ai facut-o?
imi place cum s-a infuriat Jane cand a vazut ca Bella e imuna la ea.Ai descris minunat sentimentele lui Edward in timpul suferintei provocate de Jane.Mai ca nu am plans.
nu am cuvinte,e superb.
bafta in continuare,multi pupici!!!:*:*
da, scumpa, eu am facut poza…. 🙂 mi s-a parut potrivita ptr acest capitol.
si…nu conteaza ca citesti prima sau ultima…important e ca citesti! 🙂
te pupic :* :* :*
SUPERB!!!succes in continuare..te pup!
foarte frumos cum scrii.imi place.si eu scriu dar dupa zori de zi si viziunea lui jasper si a lui leah.felicitari.imi place.sper k e ok dk o printez.
Julia, bine ai venit in lumea lui Edward! 🙂
ma bucur ca iti place si sper sa citesti toata povestea, de la inceput! 😉
Deci e minunat Antonia.Scrii atat de frumos si exprimi atat de bine sentimentele si trairile lui Edward.Abia astept celelalte capitole.Succes la scris in continuare:*[Aaa..mersi ca citesti si ficul meu,desi nu e cine stie ce].
Pupici multi:*
anto, superb! si cred ca ma voi repeta: mi-as dori din tot sufletul sa scrii si celelalte carti din pdv al lui edward. esti fe-no-me-na-la!!!!! ce spui, te gandesti la varianta asta?
Simina, ma bucur ca iti place povestea.
O sa ma gandesc la propunerea ta…si poate…ma voi apuca si de Eclipsa. Dar asta va mai dura…va trebui sa citesc din nou cartea, sa-mi iau niste notite…si asta dureaza…plus ca inca nu am terminat „Noapte fara luna” :)) si…mai am un proiect…surpriza pentru voi… ;)) dar despre asta nu vorbesc deocamdata…. 😉
wooow…antonia genial …atat suspans atatea sentimente nu situ cum reusesti sa le imbini asa de bine si sa fie asa de …nu stiu intr-o armonie totala sa se completeze si sa se sustina sa fie totul perfect,esti pur si simplu perfecta nu cred ca ar putea cineva sa faca sa fie totul ami frumos sa isi exprime sentimentele mai bine de cat poti tu …..deci ai tot respectul meu nici nu mai am cuvinte mai lasat asa sa ma adun de pe jos…..sa ma strang de pe jos fiecare ciobulet ,faramita,praf tot……esti pur si simplu criminal de geniala….nu am cuvinte dar eu nu prea am niciodata cuv asta e partea a doua…deci te felicit pt treba exceptionala pe care o faci si iti sunt datoare vanduta:))……si iti multumesc enorm de mult ….
P.S. scz dar….sunt suparata de aceea lasa d dorit comm-ul meu…:D
Minunat Antonia, ca de obicei cuvintele sunt de prisos.
Felicitari si inspiratie maxima pentru ceea ce urmeaza.
Seara placuta tuturor si imbratisari calde.
superb:D….astept urmatorul capitol\:d/
doamne … genial … nu am cuvinte:):P:X:X:X … de abia astept continuarea …. ador capitolele de la sfarsitul cartii :X ….stiu ca o sa ne surprinzi din nou:D:):X:*
foarte frumos…chiar nu cred ca se putea mai bine..si deabea stept continoare…te pricepi de minune;)
Apropo, foarte inspirata poza de la inceputul capitolului.:X
:)) si mie imi place 😉
Frumos!Bravo Antonya!Imi place foarte mult!:*:*>:D<
Un alt capitol minunat Antonia. Bravo!:X:*:*:*
Ohh domane cat de mult astept capitolele urmatoare! Nici nu iti imaginezi cat de nerabdatoare sunt pentru ce va urma.
Inspiratie maxima in continuare!:*>:D<