Temperatura s-a schimbat odata ce am trecut de ultima usa. Având în vedere circumstantele noastre, cel putin asta era un lucru bun, trebuia sa recunosc. Umerii Bellei s-au relaxat si corpul ei a încetat sa mai tremure, dar bratele ei au ramas ferm înfasurate în jurul mijlocului meu.
L-am auzit pe Demetri cand a închis usa în spatele nostru; înca un moment si nu va mai exista nici o scapare. Scârtâitul usii de metal a acoperit maraitul meu adresat lui Demetri. Bella s-a uitat repede înapoi si s-a cutremurat, când a întâlnit ochii purpurii ai lui Felix. Si-a intors repede privirea la mine. Am zâmbit slab. Nu puteam sa-i ofer nici o siguranta. Nici macar Alice nu putea sa prevada sfarsitul situatiei noastre.
Mi-am trecut degetele de-a lungul bratul Bellei, într-o dezmierdare usoara. Stiam ca asta ar putea fi ultima noastra intalnire. Ce soarta sadica am! Pentru a ma aduce înapoi din morti, ii puneam din nou viata ei in balanta. Am respirat profund, permitand parfumului ei sa ma invadeze; pretuiam atat de mult aroma ei dulce dupa care suspinasem atata timp…
Am continuat sa mergem pe hol, apropiindu-ne de un lift. Jane tinea usa deschisa pentru noi, cu un zâmbet crud pe buzele ei. Oh, doar asteptati pâna când vom ajunge la Aro. El va fi atât de multumit cu mine! Poate ca-mi va permite sa-mi continui mica mea distractie de unde am ramas, hmm, Edward?
Am marait la ea cand am intrat în lift, pozitionandu-ma in coltul cel mai indepartat. Bella si-a schimbat greutatea, împingându-se cât mai aproape de mine. Ea si-a intors fata, ingropandu-o în pieptul meu.Tremura in continuare, iar inima ii batea cu putere. Vroiam s-o scap din iadul asta, dar cum?
Edward nici sa nu te gandesti sa ataci.Asta nu e o buna strategie. Aceleasi viziuni se repetau in mintea lui Alice. Nu conta ce faceam, sfarsitul era acelasi – Bella moarta! Sti ca pana nu se ia o decizie, viitorul nu se modifica, continua Alice.
Da, stiam asta. Daca l-as putea convinge pe Aro… Simteam tremurul trupului ei asa ca am continuat sa-i frec bratul incercand s-o linistesc, dar privirea nu mi-am dezlipit-o de Jane.
Ea nu va încerca, nimic, Edward, cel putin nu acum. Nu face nimic pentru a o provoca. Gândeste-te la Bella.
Am dat din cap usor, recunoscând adevarul din vorbele lui Alice.
Un zambet al Bellei strafulgera intr-o viziune din viitor, dar a disparut repede cand Felix ofta adanc. Un astfel de parfum… Nu-i de mirare ca n-a putut sa stea departe de ea in tunel.
Numai viziunea lui Alice cu cadavrul Bellei mi-a retinut impulsul violent de a-l decapita.
Edward…murmura doar pentru urechile mele Alice, calmeaza-te!
In sfarsit, usile liftului s-au deschis si am vazut camera de primire prin care mai trecusem cu 24 de ore in urma. Bella respira usor, uitandu-se in jurul ei.
Covorul verde închis si lambriurile din lemn din acest loc erau intr-un total contrast cu tunelurile intunecoase care ne adusesera aici. Nasul i s-a incretit de la mirosul puternic al florilor albe si privirea i s-a indreptat spre biroul de mahon.
Am auzit cum pulsul ei crestea si respiratia i se accelera. Confuzia se citea pe fata ei cand s-a uitat la receptionera din spatele biroului. Fara sa fie nevoie sa-i citesc gandurile am stiut ca Bella a recunoscut-o pe Gianna ca fiind umana.
Edward, lucrurile se schimba, gandi Alice. „Tu ar trebui sa-mi spui asta”, zise Aro, in viziunea lui Alice, dar imaginea se schimba rapid. Interiorul unui avion aparu in mintea lui Alice. Nu era o viziune, era doar o amintire. Bella isi musca buzele. „Daca n-o faci acum, o sa te razgandesti.”
„Nu, nu cred ca ma voi razgandi” raspunse Alice.
Apoi, imaginea pe care o vazusem de atatea ori: dragostea mea, cu pielea alba si ochii rosii, brat la brat cu sora mea. Asta era o amintire sau o viziune? Nu am putut spune.
Imaginea se dizolva intr-o dara de fum violet cand atentia mi-a fost atrasa de zgomotul usor al lui Demetri inghitind cu greu veninul ce-i invadase gura.
Ce spui? S-o fac? Mi-am strivit dintii de frustrare.
Gianna a zâmbit politicos cand am trecut pe langa ea. „- Buna ziua, Jane”, a salutat. Ea a zâmbit la fiecare dintre noi, nederanjandu-o ceea ce vedea.
„- Gianna,” Jane a raspuns cu voce plana. Era evident ca Jane nu o vedea pe Gianna decat ca pe-o bucata de carne.
Ah Gianna mea dulce. Nu mai e mult timp. Astept cu nerabdare ziua în care stapanii mei, în cele din urma, imi vor permite sa beau din tine. Ce dragut din partea ta sa te oferi atât de nerabdatoare! Curând. Felix i-a zâmbit si i-a facut cu ochiul Giannei cand trecu pe langa ea. Ea chicoti usor, gândurile ei fiind pline de fantezi ca raspuns la flirtul lui. Mi-am plecat capul cu mila. Daca ar sti ea care erau adevaratele intenti ale lui Felix, nu ar mai fi asa de relaxata.
Am incercat sa ignor dezgustatoarea imagine din mintea lui Felix si am trecut de usile duble, urmandu-o pe Jane. Alec ne astepta in hol. A pasit inainte si cu un zambet larg o intampina pe Jane.
„- Jane”.
„- Alec,” a raspunse ea, imbratisandu-l. Pentru prima data, Jane a aratat si alta emotie in afara de dispret, sarutandu-l usor pe obraji.
Alec ne privi cu atentie. ” – Te trimit dupa unul si tu vii cu doi…si jumatate” , zîmbi usor, la încercarea sa de umor si o privi cu atentie pe Bella, evaluandu-i reactia. Bella nu reactiona la privirea lui intensa; prin ochii lui am vazut fascinatia ei.
„- Buna treaba” a exclamat el catre Jane. Intr-adevar buna treaba. Aro va fi multumit. Si cât de frumos din partea lui sa ne dea un mic aperitiv înainte de masa.
Dintii mi s-au înclestat si mâinile au cuprins-o instinctiv pe Bella, tragandu-o mai aproape de mine.
Atentie Edward, ma avertiza Alice.
Rasul lui Jane a umplut sala, amuzandu-se cu adevarat de gluma fratelui ei. Apoi, amandoi s-au uitat la mine. Tremuram vizibil de furie.
Te rog, Edward. Doar da-mi un motiv, ma invita Jane.
„- Bine ai revenit, Edward,” saluta Alec, captandu-mi atentia inca o data. „S-ar parea ca esti intr-o dispozitie mai buna.”
M-am vazut in mintea lui – lipsit de viata si posac cu doar cateva ore in urma si acum – echilibrat dar furios.
„- Relativ” i-am raspuns pur si simplu, avand grija sa-mi pastrez tonul plan.
Bella se misca in bratele mele uitandu-se la mine, punand la indoiala comentariul facut de Alec cu privire la starea mea de spirit. Alec a chicotit si eu am strans-o mai tare de talie.
„- Si aceasta este cauza tuturor necazurilor?” A întrebat el amuzant, ochii lui examinandu-o pe Bella ce tremura in bratele mele. Tot acest tam-tam pentru un om mic. Absurd! Si nici nu miroase destul de delicios. Alec a facut un pas înainte, respirand adanc parfumul ei.
Am inghetat cand fanteziile lui Felix cu Gianna s-au transformat, avandu-o acum pe Bella ca protagonista. Nici o sansa, am vazut-o primul, gandi el.
„- Un fleac”, zise el. Un zambet ironic crescu pe fata lui uitandu-se cu atentie la mine si ridicandu-si o sparnceana. Deci, moale si cald…isi imagina mainile lui trecand peste trupul Bellei.
Instinctiv, un mârâit adânc scapa din pieptul meu, furia coplesindu-ma cu o forta inimaginabila. Felix a raspuns printr-un zâmbet si isi indoi degetul invitandu-ma la confruntare. Nu va dura mult sa termin cu tine. Corpul meu tremura in tensiune simtind ca-mi pierd si ultima farama de control. Nu mai vedeam nimic decat imaginea decapiatata a lui Felix.
Ca prin vis am simtit atingerea lui Alice. Exista o cale de scapare, este din ce in ce mai clar.
„- Rabdare”, spuse ea. Si uitandu-se in ochii mei adauga in gand – te rog.
M-am uitat in jos la soara mea favorita dar nu am privit-o in ochi. In schimb am urmarit specatacolul din mintea ei. Printre tipete si fum erau imagini noi…Aro, atingandu-o pe Bella…o mantie pe care o acceptam de la o garda a lui Aro…Bella plangand in bratele mele…Jasper salutandu-o pe Alice…si, o imagine fugitiva cu ceva ce parea a fi…sufrageria noastra? Noile imagini se amestecau cu cele in care Bella murea. Nu stiu ce inseamna asta, recunoscu Alice, dar te rog sa-ti stapanesti temperamentul. Daca nu te poti controla mai bine ignora gandurile lui Felix, adauga ea, ridicandu-si o spranceana perfecta de abanos, spre mine.
Am respirat profund, umplandu-mi plamanii de parfumul Bellei. Focul din gatul meu mi-a reamintit faptul ca numai absenta ei fusese mai dureroasa.
Sentimentul de neputinta completa si totala era prea mult pentru mine. Nu puteam face nimic pentru a o proteja pe Bella, in cazul in care Volturii hotarau moartea ei. Frica ce ma cuprindea mi se citea in ochi cand ma privit-o pe sora mea, dandu-i o tacuta promisiune ca ma voi stapani.
Putem face asta, Edward. Ai încredere în mine. Cred ca diplomatia este cea mai buna metoda de a scapa cu viata de aici. Te rog, tineti promisiunea de a-ti controla temperamentul. Nu-i da lui Felix satisfactia asta.
Da, asa era. Nu conta ce faceam noi, nu conta ce faceau ei. Aro era cheia spre libertatea noastra. M-am întors usor uitandu-ma la Alec. El vorbi calm, ca si cum nimic nu se intamplase.
„- Aro va fi incantat sa te revada din nou.”
„- Sa nu-l lasam sa astepte” adauga Jane.
Am dat din cap înfrânt si i-am urmat pe gemeni, cand ne-au condus în jos pe un hol lung. S-au oprit brusc la jumatatea holului si Bella se uita la mine confuza, refuzand privirea lui Alec care deschidea o noua usa ascunsa sub un lambriu. Jane a intrat prima si noi am urmat-o.
Nu, nu camera asta! De ce vroia Aro sa ne vada in locul asta atat de repulsiv? M-am uitat repede la Alice dar fata ei era impasibila. Care era motivul pentru care Aro vroia sa ne intalnim aici?
Ca si cum ar fi stiut ca ceva nu e in regula cu camera asta, Bella se stranse si mai mult langa mine. S-a aplecat usor trecand prin usa mica in camera ce servea ca si sala de mese pentru Volturi.
Am continuat sa inaintam si privirea ei s-a ridicat scanand sala mare, uitandu-se la toti vampirii de acolo. Gandul ca ea va trebui sa interactioneze cu acesti monstri ma ingrozea. M-am uitat nervos in jurul meu, cand privirea mi-a fost atrasa de ferestre. Era o optiune pe care ar trebui s-o iau in calcul. Fereastra era mica si in plus, saltul ar fi destul de mare, dar eu as absorbi forta sariturii, protejandu-o pe Bella. Eram sigur ca multimea de afara si soarele era o alternativa mai buna decat s-o expun pe Bella la aceasta situatie.
La ce te gandesti tu, Edward? Nu vezi ca nu e bine? Ei te vor vana si te vor prinde pana la urma, ma certa Alice vazand planul meu. Si apoi, ne vor distruge pe toti…Carlisle…Esme…Jasper…se cutremura la acest gand.
Am respirat usor, inchizandu-mi ochii in fata durerii lui Alice. Deschizandu-i din nou, i-am cerut iertare din priviri.
Vocile discrete ale vampirilor prezenti mi-au umplut urechile si ochii lor curiosi ne analizau. I-am intalnit ochii lui Aro si un zambet larg crescu pe fata lui in timp ce se uita la Alice si la Bella. Deci ea nu e moarta…. Ce avem noi aici?
„- Jane, draga mea, te-ai întors!”, exclama el întorcandu-si privirea spre Jane doar o secunda, pentru ca apoi sa pluteasca spre noi, garda lui urmandu-l indeaproape. M-am uitat repede la Bella, vazand cum ochii ei priveau cu veneratie si gura ii era usor deschisa in stare de soc la vederea vampirului antic ce se apropia de noi.
El ajunse la Jane si o saruta pe buze. Jane se uita lung la el, cu ochii plini de adoratie.
„- Da, stapane”, a raspuns ea. „L-am adus înapoi în viata, asa cum ai dorit.”
„- Ah, Jane”, zâmbi el. „Esti o alinare pentru mine.” Jane era coplesita de lauda lui Aro. Apoi, isi întoarse privirea spre Bella si zâmbetul lui a crescu mai mult.
„- Si Alice si Bella, de asemenea!” A aplaudat. „Asta chiar este o surpriza placuta! Minunat!” Bella rosi usor in timp ce se holba la Aro. El a ignorat rosata ei si isi indrepta privirea catre Felix. Avea nevoie de audienta pentru viitorul spectacol.
„- Felix, fii dragut si spune-le fratilor mei despre vizitatorii nostri. Sunt sigur ca n-ar vrea sa rateze asta.”
„- Da, stapane,” raspunse el. Se întoarse si iesi din camera. Intr-o fractiune de secunda am calculat din nou sansele de scapare. Cu unul mai putin de infruntat, situatia era mai usoara, dar…nu puteam risca viata Bellei. Cuvintele lui Alice imi rasunau in minte. Rabdare Edward! Diplomatie Edward!
Aro se uita la mine.
„- Vezi, Edward?”, ma certa el. „Ce ti-am spus eu? Nu te bucuri ca nu ti-am dat ieri ceea ce vroiai? Ochii lui Aro se ingustara in timp ce astepta raspunsul meu.
„- Da, Aro, eu sunt” , am fost de acord. Am cuprins-o pe Bella mai strâns în bratele mele, stiind foarte bine ce au fost intentiile lui Aro. Fiecare scenariu imaginabil in capul meu, se încheia rau, dar asta nu ma putea opri sa fac tot posibilul pentru protectia ei.
„- Ador finalurile fericite.” ofta Aro. „Sunt atat de rare” , continua el cu o expresie visatoare pe fata. „Dar vreau sa aud toata povestea. Cum s-a întâmplat asta? Alice?” se adresa el lui Alice de parca ar cunoaste-o de decenii intregi. „Fratele tau pare sa creada ca este infailibila, dar evident a fost o greseala la mijloc.” El se uita la Alice, practic, salivand de curiozitatea detaliilor lipsa din povestea noastra.
„- Oh, sunt departe de a fi infailibila,” Alice zâmbit. „Dupa cum poti vedea astazi, creez probleme tot atat de des pe cat le rezolv.” Vocea ei era calma, dar atitudinea ei era rigida. Am putut vedea cum mintea ei continua sa caute viitorul nostru. Daca vom scapa din aceasta situatie si, chiar daca va fi nevoie de o eternitate, Edward, voi face asta pentru tine. Voi face totul sa-ti recapeti increderea in mine si in viziunile mele.
„- Esti prea modesta,” o dojeni Aro. „Am vazut cateva dintre faptele tale glorioase si trebuie sa recunosc ca nu am mai vazut pe nimeni cu un asemenea talent. Minunat!”
Alice ma fulgera cu privirea. Ce i-ai spus, Edward? Cât de mult stie el?
Aro batu din palme, incantat de schimbul nostru tacut.
„- Îmi pare rau, ca nu ne-am cunoscut cum se cuvine, nu-i asa? Doar ca am impresia ca te cunosc deja. Fratele tau ne-a facut cunostinta ieri, intr-un mod ciudat. Vezi tu, eu am o parte din talentul fratelui tau dar eu sunt limitat intr-un fel in care el nu este.”
„- Si e mult mai puternic”, am adaugat. M-am uitat la Alice in timp ce ii explicam.
„- Aro are nevoie de contact fizic ca sa-ti auda gandurile, dar aude mult mai mult decât mine. Eu pot sa aud doar ce-ti trece prin cap intr-un anume moment. Aro aude fiecare gând pe care mintea ta l-a avut vreodata.”
Alice si-a arcuit sprancenele ei în uimire. Totul? El stie totul? Mai mult decat poti sa-ti amintesti? Asta nu bine pentru noi, Edward. Mi-am inclinat capul usor, confirmând întrebarile ei.
Aro nu rata conversatia noastra tacuta, uitandu-ne la noi. Alice si Edward…Starea lui de agitatie crescu, in timp ce gandurile lui se invarteau in jurul atator posibilitati. Edward si Alice! Alice si Edward!
„- Dar sa fii capabil sa auzi de la distanta…” a oftat, fluturînd mîna de la sora mea la mine. „Asta ar fi atât de convenabil.”
Ah, aici sunt! Aro privi in spatele nostru si toate capetele s-au intors in acelasi timp, pentru a-l vedea pe Felix întorcandu-se, urmat de Caius si Marcus. Ei au trecut de noi alaturandu-se fratelui lor.
„- Marcus, Caius, priviti!”, exclama Aro. „Bella traieste pana la urma si Alice este aici cu ea! Nu e minunat?”
S-a intors din nou. Poate ca acum putem sa terminam ce am început si sa scapam de acest necaz. Gândurile lui Caius erau pline de venin si dezgust. S-a întors si se aseza în tronul sau, în mod evident interesat într-o anume masura de aventurile noastre.
Marcus, pe de alta parte, parea usor surprins. M-am concentrat pe mintea lui, intrigat de interesul sau brusc. Prin ochii lui, am vazut o banda stralucitoare de lumina intre mine, Bella si Alice. De asemenea am putut vedea benzile de lumina care ii conectau si pe ceilalti vampiri unul de altul, dar nici una nu era la fel de stralucitoare ca legatura dintre mine si Bella. Fascinant, se gândi el. În toti acesti ani, nu am mai vazut o astfel de legatura puternica, între un om si un vampir… foarte interesant. Din pacate, ea imi aminteste de obligatiuniile ce le-am avut odata fata de dragostea mea. Privirea lui s-a indreptat în jos, in timp ce se apropia de Aro.
„- Sa le aflam povestea” zise Aro. Se opri si il atinse pe Marcus pentru o fractiune de secunda. Am vazut pe scurt schimbul de informatii si Aro si-a ridicat sprânceana, captivat de noile informatii despre relatia noastra. Da, o legatura puternica, chiar mai puternica decât am prevazut.
Am ras usor, in timp ce gandurile lui Alice m-au fulgerat, tipand in capul meu. Edward, ce se întâmpla? Ce i-a spus el?
„- Multumesc, Marcus. E foarte interesant.”
Aro clatina din cap cand ochii lui au trecut de la Bella la mine. Ce relatie!! Ma intreb daca poate fi rupta si de altceva in afara de moarte. Gandurile sale se indreptara spre una dintre femeile de langa Caius – Cheslea. Pe ea nu o vazusem ultima oara cand fusesem aici. Ochii ei traversara camera, dar nu a vazut nimic iesit din comun. Am ascultat mintea lui Marcus. In capul lui murmura o melodie care ii placea foarte mult lui Didyme. Era intr-o stare de euforie totala, gandurile lui fiind indreptate numai catre ea. Era asa de frumoasa… Apoi am vazut cum capul lui Marcus se indrepta usor catre Aro.
Privind pin ochii lui Marcus, din nou, am vazut o lumina albastra conectata la lumina lui Aro. Brusc, Didyme disparu din gandurile lui, inlocuita de Aro. Trebuie sa traiesc pentru fratele meu, gandi el.
Ea facuse asta!! Legaturile dintre ei erau manipulate de Chelsea.
Am tras-o pe Bella mai aproape, apasandu-mi mana pe talia ei. Nu, eu nu o voi lasa sa rupa dragostea dintre noi. Aro inca era uimit de profunzimea dragostei mele pentru Bella.
„- Uimitor. Absolut uimitor.”
EDWARD! tipa Alice in mintea mea. Ce se intampla?
„- Marcus vede relatiile. Este surprins de intensitatea relatiei noastre.”
Alice ramase uimita. Adica el vede toate relatiile dintre noi trei? Eu o iubesc pe Bella. Oare ea ma iubeste? M-am uitat in sus si apoi in jos, asigurandu-o astfel ca dragostea dintre noi trei era puternic reprezentata si frustrarea a disparut din ochii ei.
„- Atat de convenabil,” mormai Aro, holbandu-se la mine. Asemenea talente…si atat de tineri…Intr-un secol de aici inainte, talentul lor va creste…
Inainte de a putea reactiona, gandurile sale au disparut, ca si cum ar fi fost sterse cu un burete.
Ochii lui coborara pe bratul pe care-l tinea Bella in jurul meu.
„- Marcus nu este atat de usor de surprins, va pot asigura.” chicoti el.
„- E atât de dificil de înteles, chiar si acum”, a cazut pe gânduri, uitandu-se in continuare la bratul meu pus in jurul taliei ei. „Cum suporti sa fii atat de aproape de ea?”, ma intreba el cu o privire nedumerita pe chipul lui. El si toti ceilalti din camera erau curiosi in privinta intensitatii setei mele.
Ei nu aveau nici o idee.
„- Nu fara efort.” Nu setea era cea care ma stapanea acum; ei nici nu banuiau ce efort faceam sa n-o trag si mai aproape de mine, sa-mi inpletesc ambele brate in jurul ei si s-o strang la piept. Sa-i simt inima batand aproape de pielea mea, sa-i sarut buzele, sa-i arat cat de mult o iubeam si s-o rog sa ma ierte. Setea nu mai avea de mult timp nimic de-a face cu dorintele mele legate de Bella.
„- Dar totusi – la tua cantante! Ce risipa!” O astfel de pierdere…
Am chicoti usor, mai mult într-un efort de a-mi domoli temperamentul decât de umor.
„- Eu o privesc mai mult ca pe un pret.” Fiecare dintre noi ar fi de acord ca pentru o asa mare dragoste si fericire trebuie sa platesti si un pret. Ma rugam insa ca datoria mea sa se termine. Simteam ca platisem destul.
Aro era amuzat de raspunsul meu.
„- Un pret foarte mare” Un pret foarte mare, într-adevar…
„- Fericirea costa!” i-am replicat eu.
Râsul lui Aro umplu camera. „- Daca n-as fi mirosit-o prin intermediul gandurilor tale, n-as fi crezut ca chemarea sangelui cuiva poate fi atat de puternica.” El scotoci prin amintirile lui dobandite de-a lungul secolelor dar nu gasi pe nimeni care sa mai treaca prin experienta mea. „Eu nu am simtit niciodata asa ceva. Multi dintre noi ar da orice pentru un asemenea dar, tu insa…”
„- Il irosesc.” am terminat, ironia razbind din vocea mea. Toti din camera o vedeau pe Bella doar ca pe un corp plin de sange. Creaturile din jurul meu, pretindeau ca sunt civilizate, dar nu puteau vedea cat de frumos era sa traiesti printre oameni, cat de uimitor era totul. Carlisle avea dreptate – noi eram mult mai sus ca ei!
Animale! sasai Alice in mintea mea, amintindu-mi astfel de dragostea ei pentru Bella, dragoste ce o facuse sa depaseasca setea. In momentul acela am regretat ca m-am indoit de ea. Daca vom gasi o cale de a pleca din Volterra, voi face tot posibilul ca ea sa stie cat de rau imi pare.
Mi-am deschis mintea si am inceput sa ascult toate gandurile din camera, observand forta functiilor in cadrul ierarhiei Volturilor. Cea mai buna idee era ca noi sa-l convingem pe Aro, ca nu avea nici un motiv sa ne omoare. Oare vom reusi?
Aro rase din nou. „- Ah, cum mi-e dor de prietenul meu, Carlisle ! Imi amintesti de el – doar ca el nu era atat de furios.” Ooo, mare compliment!!! Deja incepea sa mi se faca rau.
„- Carlisle ma depaseste in multe alte feluri.” i-am replicat eu.
„- Niciodata n-as fi crezut ca el poate fi depasit in ceea ce priveste autocontrolul, dar tu esti de departe mai bun.”
Cat de putin il cunostea pe tatal meu! El niciodata nu a luat viata unui om, nici macar in timpul cat locuise aici cu ei, cat statuse aici, in aceasta camera – cantina lor.
„- Nu chiar,” i-am raspuns; rabdarea mea, începea sa se subtieze si aceste fraze chiar nu isi aveau rostul.
„- Sunt încântat de succesul sau,” insista Aro „Amintirile tale despre el sunt un adevarat dar pentru mine, desi ma uimesc peste masura. Sunt surprins de felul in care ma multumeste, succesul sau pe calea neortodoxa pe care a ales-o. Ma asteptam sa se piarda, sa slabeasca cu timpul. Am ras de planul lui de a-i gasi pe altii care sa-i impartaseasca ciudata viziune. Si totusi, intr-un fel ma bucur ca m-am inselat” , continua Aro sa vorbeasca despre Carlisle in timp ce auzeam cum cei din camera incepeau sa se plictiseasca de acest spectacol si de discursul lui. Si, recunosc si eu incepusem sa-mi pierd rabdarea.
„- Dar abtinerea ta!” Aro ofta. „Nu stiam ca o asemenea putere este posibila. Sa rezisti la o asemenea chemare de sirena, nu doar o data, ci din nou si din nou – daca nu as fi simtit-o eu insumi, n-as fi crezut.”
Am simtit ochii Bellei privindu-ma, dar mi-am stapanit temperamentul uitandu-ma in continuare la Aro. Bataile inimii ei s-au accelerat si am tras-o mai aproape de mine.
„- Doar cand imi amintesc cum te atrage…”chicoti Aro, „Mi se face sete.” Instinctiv, corpul mi s-a incordat, uitandu-ma fix la vampirul din spatele lui Aro care se apropiase de el, pregtit sa actioneze daca l-as fi atacat pe stapanul ei… Ma gandeam…ferestrele erau in raza mea si as putea sari; daca as putea sa ajung cu Bella acolo, poate ca vom avea o sansa…
Este o posibilitate, gandi Alice, uitandu-se si ea in directia ferestrelor, dar nu cu Demetri pe urmele noastre.
„- Nu te supara,” continua Aro. „Nu-i vreau raul. Dar sunt atât de curios, intr-o anumita privinta.” Privirea lui a cazut pe Bella. „Imi dai voie?” Mi-a cerut el ridicand mana in anticipare.
„- Intreab-o pe ea,” i-am raspuns calm.
„- Desigur, ce nepoliticos din partea mea!”, exclama el si se intoarse catre Bella. „Bella, sunt fascinat ca tu esti singura imuna la talentul impresionant al lui Edwrad – e atat de imteresant ca se poate intampla asa ceva!” Ah, daca ar fi fost Eleazar aici! „Si, ma intrebam, de vreme ce talentele noastre sun similare din multe puncte de vedere, daca esti draguta sa ma lasi sa incerc – sa vad daca esti o exceptie si pentru mine.”
Bella s-a uitat la mine, cu ochii panicati. Am putut vedea incertitudinea de pe fata ei si am dat din cap încurajator spre ea. O parte din mine spera ca el ar putea citi si as putea auzi si eu, in sfarsit, gandurile ei. Oare ma ura pentru plecarea mea? Oare ar fi vrut sa mai stau langa ea, in cazul in care ajungea acasa in siguranta? Oare ce-a simtit cand am atins-o? Erau atat de multe lucruri pe care le puteam afla.
Alice mi-a dat raspunsul, aratandu-mi intr-o viziune surpriza si dezamagirea lui Aro. „Extrem de interesant”, spuse el in viziune. Secretele Bellei, vor ramane numai ale ei.
Bella s-a apropiat de Aro si a ridicat mâna, tremurând, spre el. El s-a apropiat mai mult, zîmbind cu incredere cand i-a luat mana. Bella nu s-a miscat, uitandu-se lung la anticul vampir. Statea nemiscata, aproape intr-o stare de hipnoza.
M-am uitat la fata Bellei, dar mintea mea s-a concentrat pe Aro. Încrederea lui s-a transformant rapid în frustrare. Am putut vedea concentrarea sa cand încerca sa intre cu forta lui în mintea ei, dar nu a reusit. Desi imi doream, în secret sa aud gandurile ei, am zâmbit usor, satisfacut de capacitatea ei de a contracara un vampir puternic ca Aro.
Aro i-a lasat mîna si a facut un pas înapoi.
„- Extrem de interesant”, a cazut pe gânduri. Ce fascinant!
Ti-am spus eu ca Bella e mai puternica decat crezi tu, gandi Alice, zambind usor.
Aro tacea uitandu-se la Bella, vazand in ea un potential caruia ii era greu sa-i reziste. Daca ea ne poate bloca si pe mine si pe Edward cat este un simplu om, cat de puternica ar fi ca un nemuritor? Si relatia speciala dintre cei trei – atat de unica. Carlisle a construit un clan foarte puternic… Brusc scutura din cap, uitandu-se la mine inainte de a trece la alt subiect.
„- O premiera” , murmura el pentru sine. Apoi gandurile lui au luat un alt drum. Pe cine mai poate ea bloca?
„- Ma întreb daca mai este imuna si la alte talente de-ale noastre…Jane, draga?”
Ura si furia izbucni in mine, intr-un singur cuvant.
„- Nu!” Am strigat facand un pas înaintea Bellei. Ea nu va suporta tortura lui Jane, asta ar omor-o. Alice mi-a cuprins bratul strâns într-un efort de a ma trage inapoi, dar m-am eliberat usor de ea.
Edward, uita-te…
Am ignorat gandurile ei. Nu conta ce credea ea ca se va intampla in viitor, nu puteram suporta ca din cauza mea, Bella sa simta durerea agonizanta provocata de Jane.
Jane zâmbi cu nerabdare la Aro. „- Da, stapane?” Este timpul meu acum? Pot sa ma joc acum? Cine v-a striga mai tare…fata…sau tu, Edward?
Felix se misca gata sa ma separe de dragostea mea, dar Aro l-a oprit dintr-o privire. Ce are ea atat de special incat imi ia toata distractia?
Edward, va fi bine, incerca Alice din nou.
Aro era enervant de calm. „- Ma întrebam, draga mea, daca Bella este imuna la tine.” Maraind puternic, am impins-o pe Bella in spatele meu, ascunzandu-o de privirea Janei, folosindu-mi corpul ca un scut impotriva atacului iminent al ei. Daca as putea sa o ridic pe Bella in spatele meu, destul de repede, as reusi sa sar pe fereastra.
Caius se ridica din scaun si abordand acelasi interes ca Jane, se întoarse spre noi, zîmbind în anticipare.
Asta nu va functiona, gandi Alice. Felix era prea aproape; el ma apuca de picior exact cand ma pregateam sa sar, daramandu-o pe Bella pe podeaua de piatra. Am refuzat sa ma mai uit la continuarea viziunii pe care mi-o arata Alice, cautand prin mintea ei o solutie, o clipa de neatentie in care as putea s-o iau pe Bella si sa scapam de aici.
Nicio sansa. Frustrarea urla in mine, incoltindu-ma. Toti vampirii din jurul nostru ramasesera tacuti, asteptand semnalul lui Aro pentru a se napusti asupra noastra. Aveam impresia ca va fi o comanda vizuala, pentru ca nu auzeam nimic.
In ultima secunda, un alt plan mi se forma in minte. Daca as putea creea o diversiune, Alice ar putea s-o ia pe Bella si sa fuga departe cu ea. Oricum pentru mine nu mai era nici un viitor, dar ea ar trai si ar fi in siguranta. Chiar daca astazi urma sa mor, as pieri intreg, vindecat, stiind ca Bella traieste si ca, poate, inca ma iubeste.
Alice tot incerca sa-mi arate viziunea ei, dar eram prea concentrat pe mintea Janei, in timp ce ea se uita insistent la Bella. Instinctiv m-am apropiat de Jane, blocandu-i accesul la Bella. Daca as fi putut-o lua cu mine…dar nu ma puteam misca atat de repede.
Vedeam ca prin ceata cum viziunea lui Alice incepea sa se clarifice in ultima clipa, dar nu am mai stat sa vad viitorul materializandu-se.
„- Nu!” a fost ultimul cuvant pe care l-am auzit inainte de a ma trezi la podea. In mai putin de o secime de secunda, eram in flacari. Valuri de foc chinuia fiecare celula din mine, facandu-ma sa ma zvarcolesc pe podea, in imposibilitatea de a-mi controla miscarile. Ochii mei au gasit-o pe Bella si mi-am fixat privirea pe ea. Mi-am presat buzele strangandu-le cu putere in eforul de a-mi retine tipetele care incercau sa sparga bariera buzelor, in timp ce corpul mi se rasucea incontrolabil. Bella ma privea îngrozita, dar am continuat sa ma uit în ochii ei, concentrându-mi gândurile pe ea, într-un efort suprem de a ignora durerea. Am gasit refugiu în adâncimea ochilor ei de ciocolata calda.
Doar pentru a vedea dragostea mea, doar pentru a vedea ca viata ei, valora mai mult decat orice tortura pe care eram fortat s-o îndur.
imi place cand vede Marcus legatura dintre ei…a fost o idee foarte buna sa introduci asta 🙂 bravo!!!
ma bucur ca nu am terminat aseara de citit pt ca am ce citi si in seara asta….si maine o sa vad in sfarsit filmul, pt ca mi am dorit foarte tare sa-l vad la cinema, sper ca merita asteptarea!
extraordinar 😡
wow … e super:X … fiecare gand al fiecaruia :P….. dar sfarsitul e trist (… numi place ca edward sufera :(( X( … o urasc pe jane X(
Fetelor, va multumesc mult, mult pentru cuvintele voastre! asa imi incalzesc sufletelul… 🙂 chiar aveam emotii pentru acest capitol si, de fapt voi avea emotii si de aici inainte….sper sa reusesc sa sincronizez perfect intamplarile, sa urmaresc fidel cartea si binenteles sa-l redau perfect pe Edward!
Imi pare rau ca nu am reusit sa termin capitolul urmator. As fi vrut sa il postez in seara asta, dar a intervenit ceva si nu l-am mai putut continua. Sper din suflet ca maine sa-l termin si sa-l postez.
Va pup si inca o data, va multumesc pentru comm voastre.
:* :* :* :*
imi place foarte mult capitolul…ti-a iesit foarte bine….il ador si deabea astept continoarea…
In sfarsit am reusit si eu sa iti las un comentariu.Sincer iti spun urmaresc povestea inca de cand ai publicat capitolul 3.Sunt pur si simplu fermecata..am impresia ca citesc midnight sun (doar ca a doua carte)…adica parca fan-ficul ii scris de insasi stephenie:O:O…..si desi stiu deja firul epic….totusi inca sunt cu sufletul la gura de parca ii pentru prima data cand citesc new moon.Iti multumesc ca imi inveselesti ziua atunci cand pui un capitol.Can wait for the next chapter:X:X!!!
Pana atunci iti urez mult noroc, inspiratie cu kilometrul si spor la lucru!!!:*:*:*
Diana, ma bucur ca ai reusit sa-mi lasi un comm si sincer, sper sa mai comentezi si capitolele urmatoare! 🙂 :*
Iti multumesc mult pentru cuvintele tale si ma bucur ca am reusit sa-l redau pe Edward asa cum a facut-o si Stephenie! Nu o pot intrece pe autoare, dar imi doresc enorm de mult sa pastrez personajul asa cum este el: protectiv; preferand sacrificiul de sine in detrimentul transformarii Bellei; bun cu ceilalti; PERFECT! 🙂
te pupic :* :* :*
asa e Corinna…nu cred ca se putea mai bun de atat!Bravo!>:D<:*:*:*:*
Te pricepi, scrii minunat, redai fiecare emotie excelent, te-ai pliat foarte bine pe descrierea din carte.
Pur si simplu: Felicitari si inspiratie maxima in continuare
Te pricepi, scrii minunat, redai fiecare emotie excelent, te-ai pliant foarte bine pe descrierea din carte.
Felicitari si inspiratie maxima in continuare
idem eva…suberb!…ca de fiecare data….reusesti sa ma lasi masca….felicitari!..abia astept cap22…succes in continuare..te pup!ivy
superb..superb…superb…asteptarea a meritat,din plin
astept urmatorul capitol…cat mai repede!
te pup:*:*:*!!!!!
nu pot sa spun decat WOW WOW WOW! magnific… sublim, superb, extraordinar.. deosebit, frumos.. ofofof…
abia ast urm capitol.. te pupik dulce!!!!
super capitolul….il asteptam pe urmatorul;)
woow…pur si simlu magnific…sincer esti asa de buna esti criminal de geniala,esti super talentata asa cum a zis Corinna nu cred ca mai am ceva de adaugat,cea ce spun sunt doar niste cuvinte .Nu pot sa imi exprim admiratie pe care o am fata de tine in cateva cuvinte …de fapt nu pot sa o exprim nici in cele mai intortocheate cuvinte nu exista nici un cuv in lumea aceasta care sa arate cad de talentate esti tu ,si cat de mult te admir .Ai devenit un mentor pentru mine un model de urmat.Nu cred ca cineva putea sa se exprime mai bine ca tine ,nu putea sa aiba asa de multe sentimente profunde pe care sa ni le transmita …..ai transpus asa de bine gandurile tuturor exact cu mi le-am imaginat doar ca tu ai talenul sa le asterni si pe hartie ,sa crezii dialoguri atat de fascinante si sa aiba o actiune atat de intensa sunt pur si simplu fascinata de felul tau unic si inegalabil de a te exprima de a scrie ….ai facut o treaba pur si simplu excelenta…de fapt nu am cuvinte,fan ficul tau ma lasa fara grai esti ,la fel ca un curcubeu care rasare dupa fiecare ploaie ,esti la fel ca omida care se transforma intr-un fluture de catifea poleit cu aurul sperantelor mele.Te admir Antonya pt cea ce faci si iti sunt vesnic recunoscatoare ca ne impartasesti si noua acesta creati unica si inegalabila…..cu tot respectul meu …Eva…astept cu aceeasi nerabdare, tristete si dorinta ca intotdeauna capitolul umator….te poop:*:*:*…si iti urez noroc si spor la treaba
:”> :”> :”> Doamne, Eva, ce ma fac eu cu tine??? Ma faci sa rosesc! Cred ca acum Bella e mic copil pe langa mine, in privinta rositului… 😀
multumesc mult pentru cuvintele tale. :*
si binenteles, inca nu am uitat, inca mai astept capitolul 5 din ficul tau! 😉
yee….sunt din nou prima…:D:*:*:…debea astept sa citesc …iti dau dupa comm
binde deci nu sunt prima…:))…asta e…:))
Capitolul asta e atat de..complex!!Draga Antonya, nu aveai cum sa ma dezamagesti. Categoric, nu exista asa ceva.!
Imi bate inima atat de accelerat acum. Actiunea m-a cuprins total iar dialogurile m-au fascinat. Ai facut o treaba excelenta. Gandurile lui Aro, Caius si celorlalti sunt atat de bine scrise. Mai bine de atat nici Steph nu putea! Sunt sigura de asta!
Stiu ca nu ti-a fost usor sa scri capitolul dar parerea mea este ca mai bun decat atat nu se putea.!
Bun…asta am uitat sa scriu in primul comentariu, dar am remediat greseala.:D
>:D<
Cori, ;)) asta e chiar e un compliment!!!
multumesc mult, dar totusi, cred ca nu ma pot compara cu Steph! :”>
te pupic si iti multumesc enorm ptr toata sustinerea ta, inca de la primul capitol al pov!
:* :* :*